Stefanesti Arges

Pentru ca tot e la ordinea zilei in perioada aceasta via, mi-am amintit de practica de oenologie efecutata de mine, student fiind, la Statiunea de Cercetare Viti Vinicola Stefanesti in judetul Arges situata pe mosia Florica a Bratienilor.

Am fost patru colegi dar nu imi amintesc decat de Micutul, un mai varstnic coleg. Am mers in prima zi, de dimineata la director, care era impreuna cu un om al lui de incredere. Omul, spilcuit avea niste ochi sireti ca de vulpe, era uns cu tóate alifiile, sub halatul curat albastru din panza groasa si proasta avea haine foarte elegante.

Ne-a dus prin tóate sectoarele si aproape de pranz am ajuns in final la crama.

Era racoare si dupa atata umblat era tare placut. A chemat o fetiscana plina de cosuri, Luminita sa serveasca studiosii infierbantati cu tot ce trebuie pentru degustare. Micutu si-a pus picior peste picior, a asezat gospodareste in fata lui pachetul de Carpati, cu bricheta deasupra si dupa cateva pahare a trecut la Esenin. Avea o cultura vasta iar marele poet rus era pentru el si pentru noi minunat de recitat in atmosfera aceea. Micutul era invaluit intr-o aura de fum, care se vede ca deranja pe profesionistul de langa noi, in mirosul acela de mahorca numai buchetul si aroma vinului nu erau de gasit… dar i-a placut Esenin, poate nu mai avusese asemenea specimen ca Micutul in acea incapere niciodata…

Timpul se masura in rosul din ce in ce mai intens al tenului Micutului si poate al nostru si o anumita greutate in recitatare. Dar intr-un moment apare o schimbare de subiect : “Tu-l in masa pe Nicu Ceausescu…”

Omul cu halatul albastru pentru care noi eram cred insignifianti pentru o eventuala dare de seama s-a ridicat "ca avea de facut niste acte urgent". Micutu  a preluat pentru scurt timp comanda Luminitei care dupa ce ne-a dat si pentru seara cate o butelca ca sa sarbatorim inceperea practicii ne-a rugat sa eliberam racoroasa incapere ca venea un grup de delegati din strainatate.

Erau acolo la statiunea de cercetari niste recipienti imensi cu vagoane de vin in ele, era un tub de sticla transparent prin care prin principiul vaselor comunicante se urmarea starea acelui enorm organism viu asa cum e considerata bautura zeului Bachus iar la baza acelui tub era un mic robinet de unde toti angajatii care s-au ferit de noi la inceput dar cunoscandu-ne dar mail ales ascultand poeziile de Esenin, Eminescu si altor mari poeti ale lui Micutu luau in bidoane de 5 litri modélate la cald dupa dimensiunea trupului in zona abdomenului vin pentru acasa. Vinul disponibil atunci era “Perinita”…

Si mai am o amintire de atunci: intr-o sambata cand plecam din Pitesti m-a luat la ocazie un sofer de camión, era tensionat si avea parul carunt. Era cuprins de un fel de revolta numai a lui, printre multe lucruri care le spunea a fost ceva care acuma ma infioara: “Ascultati la mine, tovarase student, o sa vina o vreme cand o sa povestiti copiilor si nepotilor ca despre ceva cam ca povestile copilariei noastre despre ce bine ne era, ce frumos era in tara asta, ce mancam, ce beam ce bine traiam, o sa vedeti ca va veni si vremea asta."

Cand am coborat nu a vrut sa imi ia bani dar mi-a repetat sa tin minte ce mi-a spus, ca  va veni o vreme cand vom povesti urmasilor ca un basm ce viata frumoasa era cand eram noi tineri in tara asta a noastra.

Si, iata ca prin capriciul meu cu acest blog, ii platesc acum pentru drumul de atunci spre casa, infiorat, pomenind celor ce citesc aceste randuri ce mi-a spus omul acela si la mintea mea de atunci mi se parea cel putin bizar…