Ciocolata la plic

 

Sfantul Mitica Blajinul de Aurel Baranga

 

O piesă care își păstrează din păcate parfumul de actualitate și în zilele noastre, despre modul incorect în care unii oameni ajung „să se țină cu dinții” de funcțiile pe care le dețin. Atunci când împlinește 60 de ani, Mitică Blajinul, un funcționar la un minister urmează a fi pensionat de către directorul instituției, iar pe colega sa să o trimită la o instituție mai îndepărtată, toate astea pentru a face loc unor cunoscuți pe care să îi aducă în locul acestora. Numai că se pare că nu este totul chiar așa de simplu.

Doina Papp, critic de teatru: "Actorii au avut ce juca, iar distribuţia de la televiziune alcătuită de regizorul Nae Cosmescu e una de excepţie. Petre Gheorghiu e un Mitică Blajinul ideal pentru care actorul corespunde ca psihologie şi mijloace. Simplitate, bonomie, glas catifelat sunt trăsături personale ale actorului pe care personajul le evidenţiază la început şi le maschează comic când devine gangsterul de ocazie. Rolul e antologic interpretat. La fel cel al Adelei, în care străluceşte Stela Popescu, surprinzând mai ales în prima parte, când are de jucat modestia unei dactilografe, sentimentală şi resemnată. Erau anii de dinaintea trecerii actriţei la Teatrul de Revistă. În grupa pozitivilor îi mai vedem pe Tamara Buciuceanu în rolul îngrijitoarei Frosa, rudă cu Vica Delcă din Dimineaţa pierdută, pe Sorin Medeleni chiulangiul simpatic, cu fond uman bun şi Rodica Negrea, îngrozitor de tânără, jucând-o pe începătoarea sfioasă şi îndrăgostită.”

 

Distribuție: Petrică Gheorghiu - Mitică Blajinul

Stela Popescu - Adela Cosâmbescu

Amza Pellea - Ion Cristea

Dem Rădulescu - Gheorghe Mitrofan

Tamara Buciuceanu Botez - Frosa

Dan Damian - Vasile Vasile

Dumitru Chesa - Ionescu P. Anton

Hamdi Cerchez - Florin Colibaș

Sorin Gheorghiu - Adrian Mateescu

Rodica Negrea - Geta Tudorică

Sorin Medeleni - Gică Balaban

Gabriela Popescu - Doina Boboc

Constanța Gheorghe - Secretara

Cristian Molfeta - Poștașul

Producător: Ruxandra Ţuchel

 

Stallone in Satelit

 

Satelit despre Lisa

 

Vaya con Dios

 la Buchale manchati-as!

Luna noua

 saracie cu staif voua...

"Nikita" Single by Elton John

www.youtube.com › watchElton John - Nikita [HQ] - YouTube

 From Wikipedia, the free encyclopedia

"Nikita"

Single by Elton John

from the album Ice on Fire

(1985)     "Nikita"

"Nikita" is a song by British musician Elton John and lyricist Bernie Taupin, performed by John. It is from John's nineteenth studio album, Ice on Fire (1985), and was released by Rocket as its lead single on 4 October 1985, charting at number three on the UK singles chart, peaking at number seven in the United States, and reaching the top 10 worldwide, topping the charts of eight countries. The song features George Michael on backing vocals and Nik Kershaw on guitar. The accompanying music video depicts John's attempted romance of a blonde female East German border guard at a Berlin border crossing.

In the song, John describes his crush on a person called Nikita, an East German border guard patrolling the Berlin Wall whom he cannot meet because he is not allowed into East Germany. Though the name Nikita can refer to women in other languages, it is a male name in Russian.[2]

The song is composed in the key of G major in 4

4 time. The song employs a verse-chorus-verse format, with the second chorus being shorter than the first, plus an instrumental bridge mechanically themed breakdown halfway through the second chorus.

Cash Box said the "tune is as sensitive as the subject matter" and that the song has "a mesmerizing tempo, well textured production and John’s inimitable vocal style."[4] Billboard called it a "lilting tune" and coupled it with the song "Russians" as a "proffering" of "international amity on a personal level".[5]

The video for the song was directed by Ken Russell. John accepted the proposed script written by Russell which was a male–female love interpretation of the song, depicting his attempted romance of a blonde female East German border guard at a Berlin border crossing with short hair and bright blue eyes. Scenes showed the two together in various happy situations, including wearing the colours of Watford FC, of whom John is a supporter and former chairman. The video also features a red Bentley Continental Convertible, which was owned by John from 1985 to 2000.[2]

 

Anya Major plays the role of Nikita; Andreas Wisniewski plays a male border guard who appears to be her commanding officer.

John played "Nikita" during the album's tour in 1985 to 1986, and again in the 1988–1989 Reg Strikes Back Tour, plus the 1998 leg of The Big Picture Tour. He continued to perform the song in the mid-2000s.[6]

Elton John, Bernie Taupin and Big Pig Music were accused of plagiarism by South African photographer and songwriter Guy Hobbs. Hobbs wrote a song in 1982 entitled "Natasha", about a Russian waitress on a cruise ship, who was never allowed to leave it. The song was copyrighted in 1983, and sent to Big Pig Music (John's publisher) for a possible publishing deal, but Hobbs never heard back from the publisher. In 2001, Hobbs came across the lyric book to "Nikita" and noticed similarities with his song. Despite repeated attempts by Hobbs to contact John over the issue, he never heard from him and so commenced legal action in 2012.[7]

On 31 October 2012, a US federal judge granted John and Taupin's motion to dismiss, finding that the song did not infringe Hobbs' copyright because the only similar elements were generic.

 

Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee

Teatrul Naţional Radiofonic • Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee. Dramatizarea radiofonică: Josetta Dan. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Ştefan Iordache, Irina Petrescu, Jeanine Stavarache, Alexandrina Halic, Valeria Gagealov, Ileana Predescu, Elena Nica Dumitrescu, Mircea Albulescu, Silviu Stănculescu, Ion Pavlescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Rodica Popescu Bitănescu, Mitică Popescu, Radu Panamarenco, Corado Negreanu, Theodor Danetti. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1984

Bijuterie

 

Misterul vasului de porţelan de Agatha Christie. Dramatizarea radiofonică şi regia artistică: Lucian Mardare. În distribuţie: Florian Pittiş, Mirela Gorea, Corado Negreanu, Silviu Stănculescu, Ion Pavlescu, Violeta Berbiuc, Sorin Gheorghiu. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1984

Deșertul tătarilor

 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Il deserto dei Tartari

Titlu originar    Il deserto dei Tartari

Gen film dramatic

film de război

Regizor   Valerio Zurlini

Scenarist André-Georges Brunelin

Jean-Louis Bertuccelli

Bazat pe  romanul omonim al scriitorului Dino Buzzati

Producător      Michelle de Broca, Jacques Perrin, Giorgio Salvaggi

Studio     Cinema Due (Italia)

Fildebroc (Franța)

Les Films de l'Astrophore (Franța)

Director de imagine Luciano Tovoli

Montaj     Franco Arcalli

Muzica    Ennio Morricone

Costume  Giancarlo Bartolini Salimbeni 

Distribuție Jacques Perrin

Vittorio Gassman

Giuliano Gemma

Philippe Noiret

Premiera 29 octombrie 1976Italia Italia

12 ianuarie 1977 Franţa Franța

29 aprilie 1977 RFG RFG

Premiera în România      18 aprilie 1979 (Telecinematica TV)

Durata     128 minute

film color

Țara Italia Italia, Franţa Franța RFG

Limba originală       italiană

Deșertul tătarilor (titlul original: în italiană Il deserto dei Tartari) este un film dramatic italo-francez, realizat în 1976 de regizorul Valerio Zurlini, după romanul omonim al scriitorului Dino Buzzati, protagoniști fiind actorii Jacques Perrin, Vittorio Gassman, Giuliano Gemma și Philippe Noiret.

Articol principal: Deșertul tătarilor

Un tânăr își începe cariera militară într-o fortăreață din Deșertul Tătarilor, a cărei garnizoană așteaptă de ani de zile apariția inamicului. Cu trecerea timpului, e covârșit și el de răul așteptării înfrigurate și își dă duhul tocmai când, în sfârșit, hoarda e în fața cetății.

Marilyn prin Satelit

 

Minuni horticole

 

Lacul Morii vazut de sus

 

De la Lidl

 

Neamul Soimarestilor

 

Acţiunea filmului se petrece în secolul al XVII-lea, în contextul unei vieti politice agitate în Moldova (lupta pentru putere dintre Ştefan Tomşa şi Constantin Movilă. Actiunea se desfasoara pe doua planuri, unul sentimental si unul eroic, în centrul ei aflându-se Tudor Soimaru (interpretat de Mihai Boghita). Ostean în armata lui Tomsa el se aventureaza în salvarea frumoasei Magda Orheianu, răpită de cazaci. Se îndrăgosteşte de ea, dar iubirea lui e respinsă. Ajuns acasă, află că părintele său a fost ucis de tatăl iubitei, duşman al domnitorului şi uzurpator al drepturilor răzeşeşti. Noua domnie redă răzeşilor pământurile, şi Tudor îşi reface gospodăria şi se apropie de Anita, noua iubire. Filmul surprinde momente importante din perioada confruntărilor dintre răzeşi şi boieri, dintre pămâtenii locului şi năvălitori. O distribuţie de excepţie. În rolul lui Ştefan, marele actor George Calboreanu

Ecranizare din anul 1965, după povestirile lui Mihail Sadoveanu, filmul prezintă luptele acerbe pentru scaunul Moldovei, în secolul ce a urmat domniei longevive a lui Ștefan cel Mare. Pentru a accede la domnie, Ștefan Tomșa își încropește o oaste de mercenari, stabilește alianțe cu tătarii și turcii pentru a îndepărta pe văduva lui Movila, aliată cu leșii (polonezii), care își dorește coroana domnească pentru unul din cei patru fii ai săi. Ajuns la domnie, Tomșa își răsplatește cu dărnicie apropiații și pedepsește necruțător pe cei care au colaborat cu dușmanul. Personajul principal, Tudor Șoimaru, un mercenar care a colindat Europa, luptând sub diferite steaguri, se retrage după mulți ani pe plaiurile natale după ce a servit si în armata lui Tomșa. Aici este prins între două lumi, una a dragostei la prima vedere și ealitatea crudă a satului său, unde află că principalul adversar al neamului său, este tatăl celei pe care o iubește. Sentimentul datoriei față de ai săi va triumfa.

Un film foarte bun cu o distribuție de exceptie in care se remarca Ion Besoiu, Colea Răutu, Ștefan Ciubotărașu, Amza Pelea, George Calboreanu, Costache Antoniu, Toma Dimitriu.

sursa internet

The insider

From Wikipedia, the free encyclopedia

Mr. Jones

UK theatrical release poster

Directed by Agnieszka Holland

Written by   Andrea Chalupa

Produced by       

Stanisław Dziedzic

Andrea Chalupa

Klaudia Śmieja-Rostworowska

Starring      

James Norton

Vanessa Kirby

Peter Sarsgaard

Cinematography  Tomasz Naumiuk

Edited by    Michał Czarnecki [pl]

Music by     Antoni Komasa-Łazarkiewicz

Signature Entertainment (United Kingdom)

Release dates    

10 February 2019 (Berlinale)

25 October 2019 (Poland)

28 November 2019 (Ukraine)

7 February 2020 (United Kingdom)

Running time       141 minutes

Countries  

Poland

Ukraine

United Kingdom

Languages

English

Ukrainian

Russian

Welsh

Box office   $2.8 million

Mr. Jones (Mr Jones in the United Kingdom; Polish: Obywatel Jones, lit. 'Citizen Jones'; Ukrainian: «Ціна правди», romanized: Tsina pravdy, lit. 'The Price of Truth') is a 2019 biographical thriller film written and co-produced by Andrea Chalupa and directed by Agnieszka Holland. It is based on the story of Welsh journalist Gareth Jones, who uncovers the truth of the devastating famine (Holodomor) in which millions died in the Ukrainian SSR, Soviet Union.

The film was selected to compete for the Golden Bear at the 69th Berlin International Film Festival.

In 1933, Gareth Jones is an ambitious young journalist, who has gained some renown for his interview with Adolf Hitler. The son of an English teacher in the Welsh colony of Hughesovka in Soviet Ukraine, Jones is troubled by the question of how Stalin's Soviet Union can be having a spending spree, as the numbers do not add up. Jones works as a political advisor to David Lloyd George, the former British prime minister, but with funding limited owing to the economic difficulties, and after failing to make his case in a critical meeting, he is made redundant.

Trading on his connections in Britain and in Russia, Jones manages to obtain a Russian visa with the intention of setting up an interview with Stalin. Upon arrival in Moscow, he meets Eugene Lyons, a Russian-American journalist, who is with a party of British engineers from Metropolitan-Vickers; they take him to a party at the home of Walter Duranty and give him cryptic hints that the Soviets are not as enlightened as they make out, and that Stalin's ability to pay for British engineers or new factories may not rest on the famed efficiency of the Ukrainian farms as they have claimed. He is also informed that journalists are forbidden to venture outside of Moscow. Through a chance meeting with fellow British journalist Ada Brooks—who is under close observation by the OGPU, the Soviet secret police—he learns that his contact in Moscow was murdered by the authorities while investigating the supposed Ukrainian agricultural revolution. Armed with this information, Jones alters his documents to make him appear to be still employed by Lloyd George and obtains an invitation to Ukraine by the Soviet foreign minister Maxim Litvinov.

On the train journey south, Jones takes advantage of a brief stop to leave his train and sneak onto another train, which is taking starving peasant workers to Hughesovka—now renamed Stalino. At Stalino, he finds that all of the grain shipments are being immediately sent to Moscow, but he is labelled a foreign spy and forced to flee into the woods. After escaping, he witnesses almost abandoned villages, with the remaining peasants dying in their own homes. After travelling for several days, he is told by locals that the famine has been started deliberately by Moscow. He is then caught by the OGPU.

Taken to a Soviet prison, Jones briefly encounters the engineers whom he met in Moscow, who have now also been accused of espionage. Under interrogation, he is told that he will be sent back to London without charges, with an expectation that he will repeat to the press the story the Soviets wish to be heard: that Ukraine is the breadbasket of the USSR and any stories of a famine are rumours. Only if he does this, will the Russians agree to release the engineers.

Back in London, his publisher introduces him to George Orwell, who persuades Jones to tell the truth for the greater good. In response to Jones's claims, Duranty—who through bribery is using his position to act as a propaganda mouthpiece for Stalin—mobilises his contacts to rebut any stories of famine in Ukraine. Litvinov similarly puts pressure on Lloyd George to force Jones to retract his claims. He refuses, but becomes a pariah as the public turns on him. Out of desperation, he returns to his father's home in Wales, but later hears that the American media mogul William Randolph Hearst is at a nearby stately home that he owns. Jones manages to reach him and persuades him to use his publications to revive the accusations of induced famine. The extra publicity revives public belief in the truth of the Holodomor.

The film ends by recording that Jones died two years later while reporting in Inner Mongolia. Travelling with a fellow journalist who was also a member of the Comintern, he was kidnapped by bandits and executed. 

După vulpe

 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Caccia alla volpe

Titlu originar         After the Fox

Gen   film de comedie, film polițist

Regizor       Vittorio De Sica asistat de Giorgio Stegani și Richard Talmadge

Scenarist    Neil Simon Cesare Zavattini

Bazat pe     piesa omonimă a scriitorului Neil Simon

Producător John Bryan

Studio         Compagnia Cinematografica Montoro (CCM)

Distribuitor  United Artists

Director de imagine      Leonida Barboni

Montaj         Adriana Novelli

Russell Lloyd

Muzica        Piero Piccioni

Distribuție   Peter Sellers

Victor Mature

Britt Ekland

Martin Balsam

Premiera    8 septembrie 1966

Durata        103 minute, film color

Țara  Italia Italia

Regatul Unit Regatul Unit

Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii

Locul acțiunii        Italia 

Limba originală    engleză italiană

După vulpe (titlul original: în italiană Caccia alla volpe) este un film de comedie polițistă, coproducție italo-bitano-american, realizat în 1966 de regizorul Vittorio De Sica, protagoniști fiind actorii Peter Sellers, Victor Mature, Britt Ekland și Martin Balsam.

În Cairo, sunt furate lingouri de aur în valoare de 3 milioane de dolari. Hoții încearcă să introducă ilegal lingourile de aproape două tone în Europa. Doar patru infractori sunt capabili să le fure. Francezul este imobilizat într-un scaun cu rotile; irlandezul este atât de miop încât confundă banca pe care intenționează să o jefuiască cu o secție de poliție; germanul este atât de gras încât abia poate intra pe vreo ușă. Doar italianul, Aldo Vanucci, poreclit „Vulpea” și maestru al deghizării, pare suficient de viclean.

După ce o întâlnește pe sora sa, care este actriță, lui Vanucci îi vine ideea de a se da drept regizorul de film Federico Fabrizi. El plănuiește să transporte lingourile de aur pe uscat, în plină zi. Totul ar trebui să fie, ca o acoperire, o scenă dintr-un film avangardist pe care îl regizează. Pentru a face să pară realist, Vanucci îl angajează pe starul american Tony Powell. Locuitorii unui sat de pescari unde urmează să fie turnat filmul sunt atât de fascinați de star încât toți cooperează cu plăcere. Dar Vanucci este demascat iar filmul său, intitulat „Aurul din Cairo”, este confiscat ca probă. În procesul ulterior, filmul este aclamat drept o „capodoperă” de către un critic de film. Vanucci este condamnat la cinci ani de închisoare, dar după scurt timp reușește să evadeze.

Neguțătorul din Veneția

 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

The Merchant of Venice

Titlu originar    The Merchant of Venice

Gen film de dragoste, film dramatic

Regizor   Michael Radford

Scenarist Michael Radford 

Bazat pe  Neguțătorul din Veneția 

Producător      Edwige Fenech

Michael Lionello Cowan

Studio     UK Film Council

Distribuitor      Sony Pictures Classics

Netflix  Modificați la Wikidata

Director de imagine Benoît Delhomme

Montaj     Lucia Zucchetti

Muzica    Jocelyn Pook

Distribuție Al Pacino Shylock

Jeremy Irons Antonio

Joseph Fiennes (Bassanio

Lynn Collins (Portia

Premiera 2004

21 aprilie 2005 (Germania)

Durata     138 min. 

Țara Regatul Unit, Italia, Luxemburg 

Filmat în  Veneția 

Locul acțiunii   Veneția 

Limba originală       limba engleză 

Neguțătorul din Veneția (titlu original: The Merchant of Venice) este un film britanico-italiano-luxemburghez romantic dramatic din 2004 scris și regizat de Michael Radford bazat pe o piesă de teatru omonimă de William Shakespeare. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Al Pacino, Jeremy Irons, Joseph Fiennes și Lynn Collins.

Este primul film sonor cinematografic de lung metraj în limba engleză bazat pe piesa lui Shakespeare — alte versiuni sunt producții înregistrate video, care au fost realizate pentru televiziune, inclusiv versiunea lui John Sichel din 1973 sau producția BBC din 1980 a lui Jack Gold.

Îndrăgostiți sub clar de lună

 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Titlu originar    Les Bijoutiers du clair de lune

Gen film dramatic

film de crimă  Modificați la Wikidata

Regizor   Roger Vadim  Modificați la Wikidata

Scenarist Roger Vadim

Peter Viertel

Jacques Rémy

Producător      Raoul Lévy 

Distribuitor      Columbia Pictures

Director de imagine Armand Thirard

Muzica    Georges Auric

Distribuție Brigitte Bardot

Alida Valli

Stephen Boyd

Fernando Rey

Mario Moreno Burgos

Luigi Tosi

Antonio Prieto

José Nieto

Maruchi Fresno

Antonio Vico Camarero

Premiera 1958 

Durata     93 min. 

Țara Franța

 Italia 

Locul acțiunii   Spania 

Limba originală       limba franceză 

Îndrăgostiți sub clar de lună (Les Bijoutiers du clair de lune) este un film polițist franco-italian din 1958 regizat de Roger Vadim. Vadim dobândise deja o faimă internațională cu îndrăznețul său film de debut Și Dumnezeu a creat femeia (1956). Ca și predecesorul său, Îndrăgostiți sub clar de lună a explorat senzualitatea exuberantă a lui Brigitte Bardot, care era soția lui Vadim la acea vreme.

Acțiunea are loc în Spania rurală, Ursula (Brigitte Bardot) este o tânără care tocmai a părăsit o mănăstire și s-a mutat la mătușa ei, Florentine, și la soțul violent al acesteia, contele Ribera (José Nieto). Ribera vrea să îl vadă mort pe Lambert (Stephen Boyd), un tânăr din sat. Ursula se îndrăgostește rapid de Lambert. Într-o confruntare între cei doi, Lambert îl ucide pe Ribera în legitimă apărare.

Motivul conflictului devine curând clar pentru Ursula: el avea o aventură cu mătușa ei. Cu toate acestea, atunci când Florentine (Alida Valli) descoperă că iubitul ei nu are nicio intenție de a-și lua vreun angajament față de ea, refuză să confirme poliției alibiul lui Lambert și îl forțează pe acesta să devină fugar. Ursula, întotdeauna impulsivă, fuge cu el și împreună caută o modalitate de a-l scoate în siguranță din țară. În timp ce evită poliția, îndrăgostiții se refugiază în defileul cunoscut sub numele de El Chorro.

Lambert o contactează pe Florentine, care acceptă să îi ajute să își ducă la bun sfârșit evadarea. Dar la întâlnirea din oraș, poliția observă mașina lui Florentine și devine suspicioasă. Un polițist îl zărește pe Lambert pe o stradă din oraș. Împotriva protestelor lui Lambert, Ursula aleargă pe stradă spre el. După ce a tras focuri de avertisment, polițistul trage mai multe focuri de armă în susul străzii, rănind-o mortal pe Ursula în spate, în timp ce aceasta se afla în fața lui Lambert, care nu este rănit. Acesta o ține în brațe în dreptul unei uși și, în timp ce ea moare, cei doi își declară dragostea unul față de celălalt, chiar înainte ca ea să cadă moartă pe jos.

 

Evrika

 

De ale mele

"Mici noi, muci EL!"

 

"Gata fraierilor ati vazut care erea traba cu TRANZITIA?

Puterea nu mai e la clasa muncitoare ci la clasa sutitoare asta e pohta ce au pohtit-o !"

Shaw radiofonic

 

Teatrul Naţional Radiofonic • Banii n-au miros de George Bernard Shaw. Traducerea: Dan Duţescu şi Dorin Dron. Adaptarea radiofonică: Vlad Bârna. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Willy Ronea, Nicolae Brancomir, Ion Lucian, Constantin Morţun. Înregistrare din anul 1963

Aceeasi saracie

 

Van Gogh

Eu in mileniul 3

Maia

 a lui Goya

Ploua in mai

 

Avem malai ca pi vremea lui Mihai

Orhidee si in mai

 

Lenea

te face sa bagi in tine bio

1.  Se ia o tava de haragaz ;

2.  Se pune o hartie de aceea care nu ia foc;

3.  Se macelareste un dovleac cu coaja alburie marisor in bucati marisoare dar sa se patrunda bine, nu va ganditi la prostii ;

4.  Se baga in cuptioru de la haragaz ;

5.  Se testeaza cand nu mai sunt crude ca tine cu macelareala

6.  Se mananca cald si bun ;

7.  Ce ramane la pungi cu cateva bucati fiecare ;

8.  Se raceste nu saraceste ca noi azi dar e si ceva care merge la saracie daca ai bani de curent electric si nu opresc astia lumina

9.  Se ia o punga si se dezgheata.

Pohta buna !

Pentru miros