vineri, 8 mai 2026

The insider




From Wikipedia, the free encyclopedia

Mr. Jones

UK theatrical release poster

Directed by Agnieszka Holland

Written by   Andrea Chalupa

Produced by       

Stanisław Dziedzic

Andrea Chalupa

Klaudia Śmieja-Rostworowska

Starring      

James Norton

Vanessa Kirby

Peter Sarsgaard

Cinematography  Tomasz Naumiuk

Edited by    Michał Czarnecki [pl]

Music by     Antoni Komasa-Łazarkiewicz

Signature Entertainment (United Kingdom)

Release dates    

10 February 2019 (Berlinale)

25 October 2019 (Poland)

28 November 2019 (Ukraine)

7 February 2020 (United Kingdom)

Running time       141 minutes

Countries  

Poland

Ukraine

United Kingdom

Languages

English

Ukrainian

Russian

Welsh

Box office   $2.8 million

Mr. Jones (Mr Jones in the United Kingdom; Polish: Obywatel Jones, lit. 'Citizen Jones'; Ukrainian: «Ціна правди», romanized: Tsina pravdy, lit. 'The Price of Truth') is a 2019 biographical thriller film written and co-produced by Andrea Chalupa and directed by Agnieszka Holland. It is based on the story of Welsh journalist Gareth Jones, who uncovers the truth of the devastating famine (Holodomor) in which millions died in the Ukrainian SSR, Soviet Union.

The film was selected to compete for the Golden Bear at the 69th Berlin International Film Festival.

In 1933, Gareth Jones is an ambitious young journalist, who has gained some renown for his interview with Adolf Hitler. The son of an English teacher in the Welsh colony of Hughesovka in Soviet Ukraine, Jones is troubled by the question of how Stalin's Soviet Union can be having a spending spree, as the numbers do not add up. Jones works as a political advisor to David Lloyd George, the former British prime minister, but with funding limited owing to the economic difficulties, and after failing to make his case in a critical meeting, he is made redundant.

Trading on his connections in Britain and in Russia, Jones manages to obtain a Russian visa with the intention of setting up an interview with Stalin. Upon arrival in Moscow, he meets Eugene Lyons, a Russian-American journalist, who is with a party of British engineers from Metropolitan-Vickers; they take him to a party at the home of Walter Duranty and give him cryptic hints that the Soviets are not as enlightened as they make out, and that Stalin's ability to pay for British engineers or new factories may not rest on the famed efficiency of the Ukrainian farms as they have claimed. He is also informed that journalists are forbidden to venture outside of Moscow. Through a chance meeting with fellow British journalist Ada Brooks—who is under close observation by the OGPU, the Soviet secret police—he learns that his contact in Moscow was murdered by the authorities while investigating the supposed Ukrainian agricultural revolution. Armed with this information, Jones alters his documents to make him appear to be still employed by Lloyd George and obtains an invitation to Ukraine by the Soviet foreign minister Maxim Litvinov.

On the train journey south, Jones takes advantage of a brief stop to leave his train and sneak onto another train, which is taking starving peasant workers to Hughesovka—now renamed Stalino. At Stalino, he finds that all of the grain shipments are being immediately sent to Moscow, but he is labelled a foreign spy and forced to flee into the woods. After escaping, he witnesses almost abandoned villages, with the remaining peasants dying in their own homes. After travelling for several days, he is told by locals that the famine has been started deliberately by Moscow. He is then caught by the OGPU.

Taken to a Soviet prison, Jones briefly encounters the engineers whom he met in Moscow, who have now also been accused of espionage. Under interrogation, he is told that he will be sent back to London without charges, with an expectation that he will repeat to the press the story the Soviets wish to be heard: that Ukraine is the breadbasket of the USSR and any stories of a famine are rumours. Only if he does this, will the Russians agree to release the engineers.

Back in London, his publisher introduces him to George Orwell, who persuades Jones to tell the truth for the greater good. In response to Jones's claims, Duranty—who through bribery is using his position to act as a propaganda mouthpiece for Stalin—mobilises his contacts to rebut any stories of famine in Ukraine. Litvinov similarly puts pressure on Lloyd George to force Jones to retract his claims. He refuses, but becomes a pariah as the public turns on him. Out of desperation, he returns to his father's home in Wales, but later hears that the American media mogul William Randolph Hearst is at a nearby stately home that he owns. Jones manages to reach him and persuades him to use his publications to revive the accusations of induced famine. The extra publicity revives public belief in the truth of the Holodomor.

The film ends by recording that Jones died two years later while reporting in Inner Mongolia. Travelling with a fellow journalist who was also a member of the Comintern, he was kidnapped by bandits and executed. 

miercuri, 6 mai 2026

După vulpe

 


De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Caccia alla volpe

Titlu originar         After the Fox

Gen   film de comedie, film polițist

Regizor       Vittorio De Sica asistat de Giorgio Stegani și Richard Talmadge

Scenarist    Neil Simon Cesare Zavattini

Bazat pe     piesa omonimă a scriitorului Neil Simon

Producător John Bryan

Studio         Compagnia Cinematografica Montoro (CCM)

Distribuitor  United Artists

Director de imagine      Leonida Barboni

Montaj         Adriana Novelli

Russell Lloyd

Muzica        Piero Piccioni

Distribuție   Peter Sellers

Victor Mature

Britt Ekland

Martin Balsam

Premiera    8 septembrie 1966

Durata        103 minute, film color

Țara  Italia Italia

Regatul Unit Regatul Unit

Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii

Locul acțiunii        Italia 

Limba originală    engleză italiană

După vulpe (titlul original: în italiană Caccia alla volpe) este un film de comedie polițistă, coproducție italo-bitano-american, realizat în 1966 de regizorul Vittorio De Sica, protagoniști fiind actorii Peter Sellers, Victor Mature, Britt Ekland și Martin Balsam.

În Cairo, sunt furate lingouri de aur în valoare de 3 milioane de dolari. Hoții încearcă să introducă ilegal lingourile de aproape două tone în Europa. Doar patru infractori sunt capabili să le fure. Francezul este imobilizat într-un scaun cu rotile; irlandezul este atât de miop încât confundă banca pe care intenționează să o jefuiască cu o secție de poliție; germanul este atât de gras încât abia poate intra pe vreo ușă. Doar italianul, Aldo Vanucci, poreclit „Vulpea” și maestru al deghizării, pare suficient de viclean.

După ce o întâlnește pe sora sa, care este actriță, lui Vanucci îi vine ideea de a se da drept regizorul de film Federico Fabrizi. El plănuiește să transporte lingourile de aur pe uscat, în plină zi. Totul ar trebui să fie, ca o acoperire, o scenă dintr-un film avangardist pe care îl regizează. Pentru a face să pară realist, Vanucci îl angajează pe starul american Tony Powell. Locuitorii unui sat de pescari unde urmează să fie turnat filmul sunt atât de fascinați de star încât toți cooperează cu plăcere. Dar Vanucci este demascat iar filmul său, intitulat „Aurul din Cairo”, este confiscat ca probă. În procesul ulterior, filmul este aclamat drept o „capodoperă” de către un critic de film. Vanucci este condamnat la cinci ani de închisoare, dar după scurt timp reușește să evadeze.

sâmbătă, 2 mai 2026

Neguțătorul din Veneția

 


De la Wikipedia, enciclopedia liberă

The Merchant of Venice

Titlu originar    The Merchant of Venice

Gen film de dragoste, film dramatic

Regizor   Michael Radford

Scenarist Michael Radford 

Bazat pe  Neguțătorul din Veneția 

Producător      Edwige Fenech

Michael Lionello Cowan

Studio     UK Film Council

Distribuitor      Sony Pictures Classics

Netflix  Modificați la Wikidata

Director de imagine Benoît Delhomme

Montaj     Lucia Zucchetti

Muzica    Jocelyn Pook

Distribuție Al Pacino Shylock

Jeremy Irons Antonio

Joseph Fiennes (Bassanio

Lynn Collins (Portia

Premiera 2004

21 aprilie 2005 (Germania)

Durata     138 min. 

Țara Regatul Unit, Italia, Luxemburg 

Filmat în  Veneția 

Locul acțiunii   Veneția 

Limba originală       limba engleză 

Neguțătorul din Veneția (titlu original: The Merchant of Venice) este un film britanico-italiano-luxemburghez romantic dramatic din 2004 scris și regizat de Michael Radford bazat pe o piesă de teatru omonimă de William Shakespeare. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Al Pacino, Jeremy Irons, Joseph Fiennes și Lynn Collins.

Este primul film sonor cinematografic de lung metraj în limba engleză bazat pe piesa lui Shakespeare — alte versiuni sunt producții înregistrate video, care au fost realizate pentru televiziune, inclusiv versiunea lui John Sichel din 1973 sau producția BBC din 1980 a lui Jack Gold.

vineri, 1 mai 2026

Îndrăgostiți sub clar de lună


 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Titlu originar    Les Bijoutiers du clair de lune

Gen film dramatic

film de crimă  Modificați la Wikidata

Regizor   Roger Vadim  Modificați la Wikidata

Scenarist Roger Vadim

Peter Viertel

Jacques Rémy

Producător      Raoul Lévy 

Distribuitor      Columbia Pictures

Director de imagine Armand Thirard

Muzica    Georges Auric

Distribuție Brigitte Bardot

Alida Valli

Stephen Boyd

Fernando Rey

Mario Moreno Burgos

Luigi Tosi

Antonio Prieto

José Nieto

Maruchi Fresno

Antonio Vico Camarero

Premiera 1958 

Durata     93 min. 

Țara Franța

 Italia 

Locul acțiunii   Spania 

Limba originală       limba franceză 

Îndrăgostiți sub clar de lună (Les Bijoutiers du clair de lune) este un film polițist franco-italian din 1958 regizat de Roger Vadim. Vadim dobândise deja o faimă internațională cu îndrăznețul său film de debut Și Dumnezeu a creat femeia (1956). Ca și predecesorul său, Îndrăgostiți sub clar de lună a explorat senzualitatea exuberantă a lui Brigitte Bardot, care era soția lui Vadim la acea vreme.

Acțiunea are loc în Spania rurală, Ursula (Brigitte Bardot) este o tânără care tocmai a părăsit o mănăstire și s-a mutat la mătușa ei, Florentine, și la soțul violent al acesteia, contele Ribera (José Nieto). Ribera vrea să îl vadă mort pe Lambert (Stephen Boyd), un tânăr din sat. Ursula se îndrăgostește rapid de Lambert. Într-o confruntare între cei doi, Lambert îl ucide pe Ribera în legitimă apărare.

Motivul conflictului devine curând clar pentru Ursula: el avea o aventură cu mătușa ei. Cu toate acestea, atunci când Florentine (Alida Valli) descoperă că iubitul ei nu are nicio intenție de a-și lua vreun angajament față de ea, refuză să confirme poliției alibiul lui Lambert și îl forțează pe acesta să devină fugar. Ursula, întotdeauna impulsivă, fuge cu el și împreună caută o modalitate de a-l scoate în siguranță din țară. În timp ce evită poliția, îndrăgostiții se refugiază în defileul cunoscut sub numele de El Chorro.

Lambert o contactează pe Florentine, care acceptă să îi ajute să își ducă la bun sfârșit evadarea. Dar la întâlnirea din oraș, poliția observă mașina lui Florentine și devine suspicioasă. Un polițist îl zărește pe Lambert pe o stradă din oraș. Împotriva protestelor lui Lambert, Ursula aleargă pe stradă spre el. După ce a tras focuri de avertisment, polițistul trage mai multe focuri de armă în susul străzii, rănind-o mortal pe Ursula în spate, în timp ce aceasta se afla în fața lui Lambert, care nu este rănit. Acesta o ține în brațe în dreptul unei uși și, în timp ce ea moare, cei doi își declară dragostea unul față de celălalt, chiar înainte ca ea să cadă moartă pe jos.

 

Evrika

 


De ale mele

"Mici noi, muci EL!"

 

"Gata fraierilor ati vazut care erea traba cu TRANZITIA?

Puterea nu mai e la clasa muncitoare ci la clasa sutitoare asta e pohta ce au pohtit-o !"

joi, 30 aprilie 2026

Shaw radiofonic

 

Teatrul Naţional Radiofonic • Banii n-au miros de George Bernard Shaw. Traducerea: Dan Duţescu şi Dorin Dron. Adaptarea radiofonică: Vlad Bârna. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Willy Ronea, Nicolae Brancomir, Ion Lucian, Constantin Morţun. Înregistrare din anul 1963

Aceeasi saracie

 

Van Gogh




Eu in mileniul 3