După vulpe

 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Caccia alla volpe

Titlu originar         After the Fox

Gen   film de comedie, film polițist

Regizor       Vittorio De Sica asistat de Giorgio Stegani și Richard Talmadge

Scenarist    Neil Simon Cesare Zavattini

Bazat pe     piesa omonimă a scriitorului Neil Simon

Producător John Bryan

Studio         Compagnia Cinematografica Montoro (CCM)

Distribuitor  United Artists

Director de imagine      Leonida Barboni

Montaj         Adriana Novelli

Russell Lloyd

Muzica        Piero Piccioni

Distribuție   Peter Sellers

Victor Mature

Britt Ekland

Martin Balsam

Premiera    8 septembrie 1966

Durata        103 minute, film color

Țara  Italia Italia

Regatul Unit Regatul Unit

Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii

Locul acțiunii        Italia 

Limba originală    engleză italiană

După vulpe (titlul original: în italiană Caccia alla volpe) este un film de comedie polițistă, coproducție italo-bitano-american, realizat în 1966 de regizorul Vittorio De Sica, protagoniști fiind actorii Peter Sellers, Victor Mature, Britt Ekland și Martin Balsam.

În Cairo, sunt furate lingouri de aur în valoare de 3 milioane de dolari. Hoții încearcă să introducă ilegal lingourile de aproape două tone în Europa. Doar patru infractori sunt capabili să le fure. Francezul este imobilizat într-un scaun cu rotile; irlandezul este atât de miop încât confundă banca pe care intenționează să o jefuiască cu o secție de poliție; germanul este atât de gras încât abia poate intra pe vreo ușă. Doar italianul, Aldo Vanucci, poreclit „Vulpea” și maestru al deghizării, pare suficient de viclean.

După ce o întâlnește pe sora sa, care este actriță, lui Vanucci îi vine ideea de a se da drept regizorul de film Federico Fabrizi. El plănuiește să transporte lingourile de aur pe uscat, în plină zi. Totul ar trebui să fie, ca o acoperire, o scenă dintr-un film avangardist pe care îl regizează. Pentru a face să pară realist, Vanucci îl angajează pe starul american Tony Powell. Locuitorii unui sat de pescari unde urmează să fie turnat filmul sunt atât de fascinați de star încât toți cooperează cu plăcere. Dar Vanucci este demascat iar filmul său, intitulat „Aurul din Cairo”, este confiscat ca probă. În procesul ulterior, filmul este aclamat drept o „capodoperă” de către un critic de film. Vanucci este condamnat la cinci ani de închisoare, dar după scurt timp reușește să evadeze.

Neguțătorul din Veneția

 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

The Merchant of Venice

Titlu originar    The Merchant of Venice

Gen film de dragoste, film dramatic

Regizor   Michael Radford

Scenarist Michael Radford 

Bazat pe  Neguțătorul din Veneția 

Producător      Edwige Fenech

Michael Lionello Cowan

Studio     UK Film Council

Distribuitor      Sony Pictures Classics

Netflix  Modificați la Wikidata

Director de imagine Benoît Delhomme

Montaj     Lucia Zucchetti

Muzica    Jocelyn Pook

Distribuție Al Pacino Shylock

Jeremy Irons Antonio

Joseph Fiennes (Bassanio

Lynn Collins (Portia

Premiera 2004

21 aprilie 2005 (Germania)

Durata     138 min. 

Țara Regatul Unit, Italia, Luxemburg 

Filmat în  Veneția 

Locul acțiunii   Veneția 

Limba originală       limba engleză 

Neguțătorul din Veneția (titlu original: The Merchant of Venice) este un film britanico-italiano-luxemburghez romantic dramatic din 2004 scris și regizat de Michael Radford bazat pe o piesă de teatru omonimă de William Shakespeare. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Al Pacino, Jeremy Irons, Joseph Fiennes și Lynn Collins.

Este primul film sonor cinematografic de lung metraj în limba engleză bazat pe piesa lui Shakespeare — alte versiuni sunt producții înregistrate video, care au fost realizate pentru televiziune, inclusiv versiunea lui John Sichel din 1973 sau producția BBC din 1980 a lui Jack Gold.

Îndrăgostiți sub clar de lună

 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Titlu originar    Les Bijoutiers du clair de lune

Gen film dramatic

film de crimă  Modificați la Wikidata

Regizor   Roger Vadim  Modificați la Wikidata

Scenarist Roger Vadim

Peter Viertel

Jacques Rémy

Producător      Raoul Lévy 

Distribuitor      Columbia Pictures

Director de imagine Armand Thirard

Muzica    Georges Auric

Distribuție Brigitte Bardot

Alida Valli

Stephen Boyd

Fernando Rey

Mario Moreno Burgos

Luigi Tosi

Antonio Prieto

José Nieto

Maruchi Fresno

Antonio Vico Camarero

Premiera 1958 

Durata     93 min. 

Țara Franța

 Italia 

Locul acțiunii   Spania 

Limba originală       limba franceză 

Îndrăgostiți sub clar de lună (Les Bijoutiers du clair de lune) este un film polițist franco-italian din 1958 regizat de Roger Vadim. Vadim dobândise deja o faimă internațională cu îndrăznețul său film de debut Și Dumnezeu a creat femeia (1956). Ca și predecesorul său, Îndrăgostiți sub clar de lună a explorat senzualitatea exuberantă a lui Brigitte Bardot, care era soția lui Vadim la acea vreme.

Acțiunea are loc în Spania rurală, Ursula (Brigitte Bardot) este o tânără care tocmai a părăsit o mănăstire și s-a mutat la mătușa ei, Florentine, și la soțul violent al acesteia, contele Ribera (José Nieto). Ribera vrea să îl vadă mort pe Lambert (Stephen Boyd), un tânăr din sat. Ursula se îndrăgostește rapid de Lambert. Într-o confruntare între cei doi, Lambert îl ucide pe Ribera în legitimă apărare.

Motivul conflictului devine curând clar pentru Ursula: el avea o aventură cu mătușa ei. Cu toate acestea, atunci când Florentine (Alida Valli) descoperă că iubitul ei nu are nicio intenție de a-și lua vreun angajament față de ea, refuză să confirme poliției alibiul lui Lambert și îl forțează pe acesta să devină fugar. Ursula, întotdeauna impulsivă, fuge cu el și împreună caută o modalitate de a-l scoate în siguranță din țară. În timp ce evită poliția, îndrăgostiții se refugiază în defileul cunoscut sub numele de El Chorro.

Lambert o contactează pe Florentine, care acceptă să îi ajute să își ducă la bun sfârșit evadarea. Dar la întâlnirea din oraș, poliția observă mașina lui Florentine și devine suspicioasă. Un polițist îl zărește pe Lambert pe o stradă din oraș. Împotriva protestelor lui Lambert, Ursula aleargă pe stradă spre el. După ce a tras focuri de avertisment, polițistul trage mai multe focuri de armă în susul străzii, rănind-o mortal pe Ursula în spate, în timp ce aceasta se afla în fața lui Lambert, care nu este rănit. Acesta o ține în brațe în dreptul unei uși și, în timp ce ea moare, cei doi își declară dragostea unul față de celălalt, chiar înainte ca ea să cadă moartă pe jos.

 

Evrika

 

De ale mele

"Mici noi, muci EL!"

 

"Gata fraierilor ati vazut care erea traba cu TRANZITIA?

Puterea nu mai e la clasa muncitoare ci la clasa sutitoare asta e pohta ce au pohtit-o !"

Shaw radiofonic

 

Teatrul Naţional Radiofonic • Banii n-au miros de George Bernard Shaw. Traducerea: Dan Duţescu şi Dorin Dron. Adaptarea radiofonică: Vlad Bârna. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Willy Ronea, Nicolae Brancomir, Ion Lucian, Constantin Morţun. Înregistrare din anul 1963

Aceeasi saracie

 

Van Gogh

Eu in mileniul 3

Maia

 a lui Goya