La
Baltatesti
Loc
binecuvântat de Dumnezeu,
Unde am
retrăit un pic şi eu,
În
vechea, neîntinata şi frumoasa Românie,
Scăpând
pentru o clipă,
Din
prosteasca actuală mare nebunie.
Aici
vitele mai rumegă pe câmp molcom,
Omul
mai ştie că trebuie să fie mereu Om,
Natura-ţi
dă multă putere,
Te
scapă de himere şi durere.
Am
trecut şi prin Pădurea de Argint,
Simţind
o boare, un alint,
Mândria
spiritului „românescu”
Ştiind
că pe aicea a iubit şi a creat
Al
nostru mare Eminescu...
Bălţăteşti
– Neamţ,
26
septembrie 2006
Angel Proorocu
Angel Proorocu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu