Eu in anul 2000

ca umil incercator in ale picturii, fost invatacel al unui mare maiestru, mai ales pentru a deprinde meseria de om...

Fotografie de Proorocu Aurel George

Era o melodie care acum e maimutarita de modernistii VIP, ea reprezenta o varianta a ce va fi mileniul al III lea pentru noi. Cred ca vizita mea la Luvru in 2000 a surprins esentialul si zadarnicia viselor frumoase ale tinerilor deveniti maturi in prag de nou secol si mileniu….

1.   O coada imensa ca era reducere;

2.   Un spaniol care nu stia decat de Adrian Ilie si Hagi ca romani;

3.   Refuzul la casa de a-mi primi una din cele trei hartii 500 de franci cu care venisem in capitala lumii pe motiv ca nu corespundea la examenul cu lampa ghiseului;

4.   Un “Happy end” la un magazinas din incinta, fara lampa unde am schimbat hartia “schimbata” contra lei de la un Exchange privat din Crangasi;

5.   Minunea de a fi ca acasa in Luvru datorita istoriei artei invatata de la maestrul Bratfanof Eugen si cartilor citite pana atunci;

6.   Mizeria de langa Gioconda unde o gloata colorata bloca vizionarea facand poze peste poze si deasupra alte poze;

7.   Pictura, sufocata de mitocanii globalizati era ascunsa dupa o sticla groasa protectoare care reflectand lumina facea imposibil contactul tau vizual si spiritual cu aceasta minune a Dumnezeirii fiintei umane care trebuia sa poarte numele de Leonardo Da Vinci;

8.   M-am intors de cinci ori, am reusit sa ma apropii un pic blestemand gloata de nemernici;

9.   Cu toata sticlaraia, cu toata marlania din jur zambetul acela m-a facinat tot timpul. M-a fascinat de fiecare data cand priveam tabloul sufocat de factorul antropic. Asa cum e sufocata toata planeta asta minunata, asa cum e distrusa de nemernicii inchinatori la zeul ban lumea intreaga.