miercuri, 27 iulie 2016

Dobrogea model de convietuire interetnica


de elev PROOROCU AUREL GEORGE
îndrumător dr. ing. Proorocu Angel


1. INTRODUCERE

De mic copil joc șah.  In anul 1995 am participat la Tulcea, locul de baștina al tatălui meu, la mai multe concursuri internaționale de șah împreuna cu fratele și sora mea.
Competițiile au durat aproape trei săptămâni, noi am locuit la bunicul nostru.
La sfârșitul perioadei am mers într- o excursie în Delta Dunării, care mi-a rămas întipărita în minte pentru toată viata.
Grupul de șahiști reuniți la Tulcea avea și un alt numitor comun Esperanto, limba artificiala creata în 1887 de medicul polonez dr. Zamenhof (1859-1917) cu scopul de a servi ca limba internaționala.
As putea vorbi mult despre rolul șahului în crearea personalității și a punților intre oameni, a modului civilizat în care doua persoane  indiferent de vârsta  sex, meserie, etc. se pot confrunta, pornind de la o situație egala, având puterea de a conduce soldații din lemn, plastic sau fildeș pana la victoria finala. Șahul te învață cu gustul victoriei, demnitatea de a recunoaște înfrângerea și ca niciodată nu poți spune “gata știu totul”.
Frații mei m-au învățat Esperanto, ei participaseră la concursuri similare la Craiova și Oleahovo (în Bulgaria), astăzi am uitat aproape tot ,dar cred ca aceasta invenție poate deveni un liant intre popoare acum în perioada când se vorbește atât de mult de globalizare.
In acea perioadă de timp petrecuta la Tulcea, am fost impresionat de faptul ca în acel oraș am aflat ce înseamna o moschee, o sinagoga, biserica ruseasca, bulgăreasca  greceasca, catedrala romano-catolica și ca pe teritoriul romanesc conviețuiesc atâtea etnii.
Pe strada tatăl meu se întâlnea cu bărbați și femei cu ochii migdalați  turci, tătari foști colegi de școala cu care stătea de vorba, depanau amintiri și își doreau sa se revadă mai des, mândrindu-se cu realizările lor.
Atunci am aflat mai multe despre Dobrogea, regiunea în care se găsește și orașul Tulcea.

2. DOBROGEA

Dobrogea este o veche provincie istorica intre Dunăre și Marea Neagra locuita în timpuri străvechi de geți și sciți, de unde numele roman de Scythia Minor. In Dobrogea, pe coasta marii s-au ridicat în antichitate sec. al VI-lea înaintea erei noastre, orașele colonii grecești Callatis, astăzi Mangalia, Tomis, astăzi Constanta, cel mai mare port maritim al tarii, Histria etc. In sec.I era noastră a fost ocupata de romani iar după împărțirea în doua a Imperiului a revenit Imperiului Roman de Răsărit  devenit mai târziu Imperiul Bizantin. Din secolul al III lea a cunoscut invaziile popoarelor migratoare: goți, huni alani, etc. La Niculitel s-au găsit moaștele martirilor creștini Zotic, Athalos, Philipos si Camasis. Tot Dobrogea este ținutul pe care legenda spune ca l-a creștinat Sfântul Andrei. In secolul al VI-lea era noastră au apărut aici slavii. Datorita ieșirii la Marea Neagra, Dobrogea a fost parte a primului tarat bulgar apoi a Bizanțului  In secolul al XIV lea devine un mic stat independent sub conducerea despotului Dobrotici, de unde ii vine se pare numele actual. Mircea cel Bătrân este cel care anexează Dobrogea la Tara Românească, statuia lui domina centrul orașului Tulcea ca semn de recunoștința  Au urmat secole de dominare otomana pana in 1878 când Dobrogea a devenit pământ romanesc, doar războaiele balcanice au fost momente de cumpăna pentru acest statut care a rămas valabil pana astăzi.
La 10 noiembrie 1878 Dobrogea revine României ca pe vremea domnului Mircea domn pana la marea cea mare. Proclamația data de autoritățile romane este un model demn de urmat și astăzi:
Locuitorilor Dobrogei
“Marile puteri Europene prin tratatul de la Berlin au unit țara voastră cu Romania…Si creștini și musulmani primiți cu încredere autoritățile romane, ele vin cu anume însărcinare de a pune capăt dureroaselor încercări prin care ați trecut, de a vindeca rănile rasbelului, de a apăra persoana, averea și interesele voastre legiuite, în sfârșit de a va desvolta buna starea morala și materiala.”
Dupa o statistica din 1928 în Dobrogea trăiau împreuna:

Naționalitatea        1928                                           1880
Romani             168.145                                         51.915
Turci                    11.037                                         45.902
Tătari                   22.996
Bulgari                 47.310                                        30.643
Rusi                     17.279                                        17.798
Lipoveni               16.676
Greci                      9.349                                          4.275
Germani                7.801                                                                  2.736
Țigani                     4.769
Evrei                       4.439                                         1.135
Armeni                   3.354                                             935
Italieni                       666
Macedoneni              574
Poloni                        141
Sârbi                          133                                         1.779
Francezi                       82
Englezi                         40
Găgăuzi                   2.397
Diverse naționalități 1.417
TOTAL                 319.595                                     157.114

În afara mărturiilor arheologice, extrem de bogate, care atestă vechimea populațiilor pe teritoriul Dobrogei, opera poetului roman Ovidiu rămâne una din primele dovezi transmise în acest sens.
Exploatarea din “agonisita sărmanului plugar” ( “Triste” III, 10 v. 59-60) era mai ales din partea jefuitorilor de la Nord de Dunăre și făcea țăranul să țină “ cu o mână plugul, cu cealaltă arma.” ( “Triste” V, 10 v. 23-24).
Intrată în circuitul literaturii universale imaginea din “Pontice I.8 – V. 53 – 58 este poate prima prezentare literara a strămoșilor noștri geți:
“ Oh, ca să uit durerea din inima mea tristă,
și boii cei sarmatici I-aș pune eu la plug,
Aș învăța și limba de care ei ascultă,
i-aș îndemna din gură ca s-opintească-n jug.
De corn ținându-mi plugul în glie l-aș înfige,
aș arunca sămânță pe câmpul cel brăzdat.”
Putem deci spune ca Ovidiu este primul străin așezat ce-i drept forțat aici, care depune mărturie despre cei care l-au primit in mijlocul lor.
Dobrogea a fost o imensa padure de stejar, din dreptul Brailei pornea drumul ienicerilor, dupa aceea erau trecuti cu bacul, copii sortiti a deveni soldati erau dusi prin locuri nelocuite pentru a nu fi atacati de rudele indurerate. Padurea era “sultanac” proprietatea sultanului, de aici se obtinea mierea si mangalul pentru saraiurile imparatesti. Pe Dunare s-au stabilit populatii amestecate in urma cumplitelor invazii, atrase de imensele avantaje pe care Dunarea si marea le ofereau: hrana, apa, comert, marinarit, pescuit etc. Formandu-se orasele a fost nevoie de meseriasi, croitori, tamplari, bijutieri, negustori,etc. Centrul administrativ otoman a fost la Babadag, acest oras a fost primul legat de o cale ferata de restul imperiului. Nevoia de lemn de stejar a dus la despadurirea masiva a teritoriului Dobrogean ceea ce a facut ca intr-o perioada de aproape jumatate de secol fosa padure de nepatruns a devent Dobrogea tara saraca unde bate vant si creste piatra. Uniti prin dorinta de a supravietui vicisitudinilor climei si a jafurilor asupritorilor populatiile autohtone s-au unit, au convietuit pasnic fiecare traind in mediul sau lingvistic si religios intr-o armonie care astazi ar trbui sa fie un exemplu.

3. Municipiul TULCEA

Am popsit la Tulcea in vacanta de vara a anului 2003 cu dorinta de a acumula cat mai multe date pentru participarea la editia a III-a a concursului Eustory. Nu am avut mijloace moderne de investigare, dar pot spune ca indiferent de parerea juriului cu privire la lucrarea pe care o redactez acum, cunostintele pe care l-am acumulat datorita acestei investigatii raman unice si de neuitat.
Am pornit in primul rand, folosind sursele prezentate in bibliografie, de la lista cu populatiile din Dobrogea care evident sunt prezente in comunitati distincte astazi si in Tulcea:
Romanii au fost permanent prezenti aici, uniti in conditiile diferitelor ocupatii, erau cu timpul din diferite zone chiar din Ardeal de unde au venit cu transhumanta. Astazi sunt din toate regiunile, vizitele rudelor fiind prilej pentru acestea sa cunoască și sa se minuneze de modul exemplar in care conviețuiesc atâtea etnii.
Un exemplu hazliu l-am auzit de la tatăl meu căruia un prieten din Oltenia i-a povestit ca fiind militar a lucrat la Tulcea unde s-a împrietenit cu o fata macedoneanca. Aflând ca exista strictețe în ce privește căsătoria în randul acestei etnii, el s-a prezentat la părintii fetei care aveau o stare materiala foarte buna. Fiind un om cu o comportare demna, apreciat de superiori, a avut unda verde pentru a fauri o familie cu fata respectiva.



Vedere reprezentând „Monumentul eroilor din războiul de Independenta” din Tulcea acesta a fost distrus în timpul războaielor balcanice și refăcut pentru a aminti de acest moment care a determinat drumul actual al populației dobrogene.


Tulcea - Biserica ruseasca Schimbarea la Fata, Biserica lipoveneasca Sf. Nicolae, Biserica romano-catolica, Biserica bulgăreasca, Biserica armeana Sf. Grigore Luminatorul


Imagini din Tulcea – Lacul Ciuperca, Parcul central cu turla bisericii bulgărești  cu ceas, cheiul Dunării  Statuia lui Spiru C. Haret de care se leagă dezvoltarea învățământului Tulcean



A plecat pentru a lua consimțământul părinților la ai lui în Oltenia unde fusese ii era hărăzita fata unui vecin. Familia lui, speriata de macedoneni, despre care nu avea idée ce hram poarta, l-a determinat sa se stabilească lângă casa, gândul lui ramanad toata viata la fata Dobrogeana.
Turcii popualatia ramasa dupa retrocedarea Dobrogei a continuat traditiile impuse de religie si obiceiurile laice, o gluma care poate are un sambure de adevar am auzit-o la Tulcea, un subofiter de politie abia venit din scoala facea rondul de noapte prin Babadag, la ora stabilita de ritualul milenar, hogea, preotul turc, a inceput sa-si tina slujba in minaret. Subofiterul a inceput sa-l someze sa pastreze linistea, iesind un balci de toata frumusetea. A fost lectia de religie pe care nu o va uita niciodata.
Tătarii - denumire generica a triburilor mongole din statul, hanatele si ulusurile formate în urma cuceririlor lui Genghis – han. Dupa anul 1538 au fost așezați de turci pe teritoriul Basarabiei ( Bugeac).
Bulgarii - sunt urmașii unor vechi populații de origine turcica, hanul lor, Tervel ( 701 – 718), a fost recunoscut de bizantini Caesar de unde a derivate cuvântul tar. Ponderea acestei etnii a fost diminuata printr-un schimb de populații  bulgarii au plecat pe teritoriul de azi al Bulgariei in cazul când soțul era de aceasta etnie, în locul lor venind macedoneni.
Rusii - sunt o etnie deosebita prin bogăția obiceiurilor și tradițiilor pe care le păstrează. Tatal meu a crescut având în curte o chiriașa doamna Claudia Filipescu de la care a ascultat de mic copil basme de o frumusețe aparte. Când eram mici am citit și noi cărți cu basme rusești excepțional ilustrate pe care tata ni le cumpăra ca sa simțim și noi frumusețea lor. Numele orașului Sulina vine de la numele capului unei hoarde de cazaci.
Lipovenii - se spune ca au fost colonizați de țarul rus Petru cel Mare, fiind foarte viteji, la granițe cu imperiul Otoman, în condițiile grele de viata din vecinătatea Deltei Dunării.  Astăzi sunt pescari neîntrecuți  Ivan Patzaichin multiplul nostru campion olimpic este din aceasta etnie. Pe tren am ascultat o povestire a unei fiice a acestei etnii, care m-a impresionat: a făcut școala generala în Delta, tatăl ei era pescar. Într-o zi a văzut ca are pe masa unde își scria temele un ciot de creion pe care îl găsise la școala  I-a spus sa-l ducă înapoi pentru ca poate copilul care îl pierduse nu are cu ce sa scrie.
Grecii - străvechi negustori și navigatori, s-au așezat în Dobrogea din vremuri străvechi  formând comunități care au păstrat tradițiile și legăturile cu patria mama.
Germanii - parte din ei urmași ai populației care a primit domiciliu forțat după al doilea război mondial, au găsit în Dobrogea, un loc liniștit unde sa-și valorifice inclinațiile spre tehnica și perfecțiune  Un german fost soldat în legiunea străina după terminarea războiului mi-a povestit ca după ce a luptat în Algeria a fost prins în războiul din Vietnam. Dat sovieticilor, a fost condamnat la moarte ca fiind criminal de război  grațiat  și apoi a locuit în comuna Mihail Kogălniceanu  unde s-a stabilit lucrând ca mecanic la Stațiunea de Mecanizare a Agriculturii. Cine avea ceva de reparat în zona venea la „ neamțu”. Eu l-am întâlnit în tren când venea la București sa-și ridice pensia de la francezi, era recunoscător dobrogenilor pentru ca aici s-a putut liniști și stabili după o viata extrem de aventuroasa.
Țiganii - sunt o etnie care și a găsit și ea un statut aparte, majoritatea lor nu crează probleme, muncesc și își vad de treaba fără sa tulbure ca în alte parți pe ceilalți.
Evreii - sunt denumirea care se da populațiilor de religie iudaica (mozaica) descendente din locuitorii vechii Palestine. In 1937 numărul lor era de aproximativ 17.000.000. In timpul celui de-al doilea război mondial hitleriștii au asasinat aproximativ 6.000.000 de evrei. S-au așezat în Dobrogea de mii de ani ocupându se cu negustoria și unele meserii specifice, medicina, farmaceutica, stomatologia, foarte buni și cinstiți bijutieri și mai apoi ceasornicari etc.
Armenii - sunt ortodocși  au rămas ca urmași ai unor negustori și meseriași, astăzi au o comunitate puternica păstrătoare a unei vechi civilizații.
Italienii - sunt reprezentanții bisericii catolice, continua în comunitățile lor tradițiile și legăturile cu „Roma mama”.
Macedonenii - veniți în urma schimbului de populații în locul bulgarilor sunt buni agricultori, comercianți  comunitățile lor sunt exemple de întrajutorare și viata civilizata.
Polonii - sunt și ei o etnie care a adus în Dobrogea frumusețea și farmecul lumii slave.
Sârbii - așezați la gurile Dunării, au o comunitate unita și în spiritul civilizației lor.
Francezii - au fost reprezentanți ai Europei mai ales la Sulina, unde multe monumente poarta amprenta bunului lor gust caracteristic.
Englezii - la fel ca francezii au fost mai ales funcționari lăsând la gurile Dunării legende ale unor caractere tipice care au tulburat locurile unde nu prea se întâmpla nimic, un tablou intrat în istoria literaturii a fost transmis prin opera lui Jean Bart, Eugeniu Botez (1874 -1933).
Găgăuzi - populație din Dobrogea de origine turca dar de religie creștina.
Am pornit de la o lista din perioada interbelica în care s-a consolidat acest mozaic de etnii care este populația Dobrogei, un model de conviețuire care mai ales în aceste vremuri pline de evenimente tragice în care sunt implicați oameni de etnii și religii diferite care ajung sa recurgă la gesturi extreme din dorința de a distruge alte etnii, de fapt tot oameni ca ei.
Sunt mândru ca avem în țara un teritoriu care trebuie sa fie un model pentru întreaga omenire.
Poate oamenii au învățat de la pasările de care se leagă visele. Au văzut ca acestea vin de milenii după același ritual, se înmulțesc  își cresc puii, apoi se duc acolo unde au menirea lor. Anul următor același fel de pasări  aceleași sau puii lor vin la locul lor de baștina după un program pe care nici astăzi știința nu l-a lămurit.
La fel și atâtea etnii, au clădit o civilizație milenara și trăiesc în buna înțelegere.




Coloanele din Tulcea veche, acuarela de Constantin Gavenea, rămas în arta romanească prin măiestria cu care a imortalizat frumusețea peisajului nord – dobrogean

BIBLIOGRAFIE

1. V.Dima, A. Munteanu - Liceul Spiru C. Haret Tulcea (1883-1993) Editura Sport Turism 1983;
2. Muzeul Deltei Dunării Tulcea Istorie si Arheologie Ghid Tulcea 1983 Editura Arta Grafica;
3. Vasile Helgiu - Școala românească Dobrogeana de la înființare pana la 1938, istoric, documente, diagrame Constanta 1938;
4. Dicționar Enciclopedic Roman Editura politica București 1964.

JURNAL

18.05.2003 am primit brosura de la organizatorii concursului.
15.08.2003 am ajuns la Tulcea
16.08.2003 am vizitat Monumentul Eroilor si Muzeul de Istorie si Arheologie Tulcea
18.08.2003 am vizitat Muzeul de Arta Tulcea
20.03.2003 am fost la Babadag la niste prieteni de familie.
25.08.2003 am conspectat cartea lui Vasile Helgiu Scoala romaneasca Dobrogeana de la infiintare pana la 1938, istoric, documente, diagrame Constanta 1938, conturand impreuna cu tatal meu structura lucrarii
25.12.2003 am inceput redactarea lucrarii

24.01.2004 am finalizat lucrarea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu