Luigi Ionescu

Mama mea admira acest artist modest si adevarat barbat al nostru. Avea ceva delicat, o eleganta necautata strident dar mai ales cateva melodii de vis. Si la Facultatea de Horticultura la examenul la care am avut pe bilet familia liliaceae am avut o clipa in minte lacrimile mamei cand radioul canta "Lalele, lalele" cu vocea de neconfundat a lui Luigi Ionescu. Am copilarit intr-o lume in care oamenii traiau viata, poate cei mai in varsta zguduiti de ororile atat de romantizatului azi WWII . Si in toate era o concurenta o grija ca nimic sa nu fie scarbos, inestetic si mizerabil. Asa cred ca e normal, nu orice nimic sa aiba ce face aruncand cu scarna in oamenii de valoare chiar geniali. Astazi vremea e a scarnaviilor in tot si toate si iata efectul. Ca natura, adevarul, Dumnezeu nu au cai paralele, tote duc direct acolo unde tintesti. Sa te odihnesti in pace maestre care poate ai demonstrat ca si numai cu o floare era primavara in sufletele si mintile romancelor mai ales! Decent, curat si asa cum trebuie! Scarnavilor nu va saturati, unde mai voiti sa ne aduceti dupa chipul si asemanarea voastra!?