Din Revista Magazin

 

Prima poveste este demna de 1001 de nopti mai ales astazi in lumea in care traim, unde principii sunt incat sa nu omori o musca ci sa o menajezi si sa o induri cu stoicism dar in realitate e altceva. Am trait viata in comunitatea adevarata unde oricine cunostea pe oricine, era altfel. Minunat, poate grozaviile WWII faceau oamenii altfel decat azi... Insa analizand la rece cei doi posibil insusitori ai averii au avut de castigat onoarea, linistea sufleteasca si ceva bani cuveniti pe drept fara sa isi pateze mainile si sufletele!!! 

Monumentul mi-a marcat copilaria si adolescenta. La practica din liceu la IPILF Tulcea "escaladam" dealul pieptis si la venire si la plecare. Aveam o paine impletita in traista ca masa era asigurata! Este si cu o poveste hilara: intr-o iarna cand era un polei puternic acolo la mal de Dunare, un ofiter sarguincios a pus soldatii sa dea cu vana in gheata de au ciobit si calcarul de Babadag de ani buni apoi erau treptele ca la Verdun ca tot suntem francofoni. Din cate stiu grupul statuar initial a fost topit de bulgari in razboaiele balcanice care asa au avut munitie cu materialul clientului!