LOTUSUL EGIPTEAN
A
fost o perioada cand, lucrand in apropierea Parcului Circului si fiind pauza de
pranz obligatorie eram zilnic la “Lacul cu izvoare naturale”, pe marginea
caruia cresc superbii lotusi egipteni si o perdea inalta de stuf.
Eu
tin minte ca pe o placuta scria ca ar fi vorba de nuferi imperiali care erau
numai in lacurile casei imperiale din Japonia parca, sute de ani fiind vazuti
doar de cativa oameni privilegiati. Placuta s-a distrus ca orice e cu valoare
stiintifica la noi. Datele culese de mine de pe internet acum sunt ca “acesti
lotusi pe care ii puteti admira oricand in Parcul Circului, au fost numiti
"suflarea vietii" in inscriptiile egiptene, acum cateva mii de ani.
(Nu chiar oricand ci numai vara).
Pentru
ca noaptea se inchid si coboara sub apa iar dimineata se inalta si infloresc
din nou, lotusii au devenit un simbol viu al creatiei si soarelui, al
renasterii. Folositi la festivitati si oferiti in dar ca semn de prietenie,
lotusii erau considerati sacri, chiar Egiptul faraonic fiind asemanat cu o floare
de lotus, tulpina fiind fluviul si floarea - delta.
De
pe malul Nilului, lotusul egiptean a ajuns pana pe malul unui lac din Bucuresti
unde sa il puteti admira dar nu foarte de aproape pentru ca lotusii egipteni
pot avea efecte euforizante si chiar halucinogene.
Uite
cata mitologie "pluteste" in acest parc, pe langa care poate ai
trecut fara ca macar sa stii ca e acolo. Mie tocmai asta imi place la Parcul
Circului, iluzia de locsor din natura, care a rasarit in mijlocul Bucurestiului
ca sa ne minunam noi de asa o intamplare.”
Pentru
mine a fost o durere cand am vazut zilele trecute lucratorii parcului
distrugand plantele din ordin pe care nu il comentau, se vede pentru ca
temperatura ridicata a apei ar putea distruge intreg lantul biologic al
sistemului respectiv.
Ca
si alte persoane am cerut o floare care trezea priviri invidioase pana am ajuns
acasa unde a fost cea mai "imperiala" floare oferita vreodata de mine
sotiei mele in peste 30 de ani de casnicie.
Intr-o
dimineata am gasit tija franta, am taiat-o la locul franturii, cam la 15 cm. de
floare si peste cateva minute aceasta s-a deschis. Galbenul anterelor pe fondul
roz vernil al caliciului si corolei, o aroma datorata nectarului abundent a
creat o impresie minunata. Ca orice minune pe lumea aceasta miracolul a durat
putin, petalele si sepalele s-au palit, in scurt timp toata acea minune a
naturii era cuprinsa de ireversibilul proces al mortii.
Este
un moment in care se face mare tam tam
de Lacul Vacaresti. Eu cred ca important e sa admiram aceste minuni care nu
sunt minuni, e natura inghesuita in colt de cretinul luptator fara scrupule
care e omul modern ros de ambitii idioate si manat de galopul infernal al
cirezii de consumatori din care face parte.
Sa
ne gandim ca forta imensa a raului pe care il inglobeaza acum omenirea e
imensa. Natura e si ea limitata si incet incet perturbata de la mersul ei
firesc pote sa ne distruga, ar fi pacat nu de gloata inconstienta care in
galopul ei infernal nici nu ar simti un cataclism ci de acei mii, sute de mii
de oameni adevarati care in timp au jertfit totul, chiar viata pentru ca fiinta
asta sa fie la un moment dat OM.
Natura,
Dumnezeu sau soarta ceva trebuie sa opreasca aceasta sinucidere colectiva
datorata zeului de carton de azi, zeul ban!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu