Pentru
ca tot e la ordinea zilei in perioada aceasta via, mi-am amintit de practica de
oenologie efecutata de mine, student fiind, la Statiunea de Cercetare Viti
Vinicola Stefanesti in judetul Arges situata pe mosia Florica a Bratienilor.
Am
fost patru colegi dar nu imi amintesc decat de Micutul, un mai varstnic coleg.
Am mers in prima zi, de dimineata la director, care era impreuna cu un om al
lui de incredere. Omul, spilcuit avea niste ochi sireti ca de vulpe, era uns cu
tóate alifiile, sub halatul curat albastru din panza groasa si proasta avea
haine foarte elegante.
Ne-a
dus prin tóate sectoarele si aproape de pranz am ajuns in final la crama.
Era
racoare si dupa atata umblat era tare placut. A chemat o fetiscana plina de
cosuri, Luminita sa serveasca studiosii infierbantati cu tot ce trebuie pentru
degustare. Micutu si-a pus picior peste picior, a asezat gospodareste in fata lui pachetul de
Carpati, cu bricheta deasupra si dupa cateva pahare a trecut la Esenin. Avea o
cultura vasta iar marele poet rus era pentru el si pentru noi minunat de
recitat in atmosfera aceea. Micutul era invaluit intr-o aura de fum, care se
vede ca deranja pe profesionistul de langa noi, in mirosul acela de mahorca
numai buchetul si aroma vinului nu erau de gasit… dar i-a placut Esenin, poate
nu mai avusese asemenea specimen ca Micutul in acea incapere niciodata…
Timpul
se masura in rosul din ce in ce mai intens al tenului Micutului si poate al nostru si o anumita
greutate in recitatare. Dar intr-un moment apare o schimbare de subiect : “Tu-l
in masa pe Nicu Ceausescu…”
Omul
cu halatul albastru pentru care noi eram cred insignifianti pentru o eventuala dare
de seama s-a ridicat "ca avea de facut niste acte urgent". Micutu a preluat pentru scurt timp comanda Luminitei
care dupa ce ne-a dat si pentru seara cate o butelca ca sa sarbatorim inceperea
practicii ne-a rugat sa eliberam racoroasa incapere ca venea un grup de
delegati din strainatate.
Erau
acolo la statiunea de cercetari niste recipienti imensi cu vagoane de vin in ele, era un tub de sticla
transparent prin care prin principiul vaselor comunicante se urmarea starea
acelui enorm organism viu asa cum e considerata bautura zeului Bachus iar la
baza acelui tub era un mic robinet de unde toti angajatii care s-au ferit de
noi la inceput dar cunoscandu-ne dar mail ales ascultand poeziile de Esenin,
Eminescu si altor mari poeti ale lui Micutu luau in bidoane de 5 litri modélate
la cald dupa dimensiunea trupului in zona abdomenului vin pentru acasa. Vinul
disponibil atunci era “Perinita”…
Si
mai am o amintire de atunci: intr-o sambata cand plecam din Pitesti m-a luat la
ocazie un sofer de camión, era tensionat si avea parul carunt. Era cuprins de un
fel de revolta numai a lui, printre multe lucruri care le spunea a fost ceva
care acuma ma infioara: “Ascultati la mine, tovarase student, o sa vina o vreme cand o sa
povestiti copiilor si nepotilor ca despre ceva cam ca povestile copilariei
noastre despre ce bine ne era, ce frumos era in tara asta, ce mancam, ce beam
ce bine traiam, o sa vedeti ca va veni si vremea asta."
Cand
am coborat nu a vrut sa imi ia bani dar mi-a repetat sa tin minte ce mi-a spus,
ca va veni o vreme cand vom povesti
urmasilor ca un basm ce viata frumoasa era cand eram noi tineri in tara asta a noastra.
Si,
iata ca prin capriciul meu cu acest blog, ii platesc acum pentru drumul de
atunci spre casa, infiorat, pomenind celor ce citesc aceste randuri ce mi-a
spus omul acela si la mintea mea de atunci mi se parea cel putin bizar…
