Loto cu fructe

Doinafotografiaza minunate mere rosii care m-au dus cu gandul la un joc inteligent, din vremea fara virtual, cu care copii invatau calculele dar si fructele. Doamne, cum a trecut timpul si cat de prost. Tot gandul m-a dus la mastera care pregatea marul otravit ca mizeria asta numita astazi politica... Poate vine un ceva, cineva  care sa ne scape de fructul otravit varat cu perfidie in noi!

Si, pe vremea scarbei noastre induse pentru tot ce era romanesc a fost un film minunat Mere rosii!! Acum avem filme chiar scarboase... dar laureate...

 

Perla neagra

 

Născută în St. Louis (Missouri, SUA) la 3 iunie 1906, Josephine Baker a fost una dintre cele mai cunoscute dansatoare, actriță şi cântăreață de culoare de peste Ocean din perioada interbelică.

„Perla Neagră”, aşa cum a mai fost ea supranumită, a fost fiica nelegitimă a unui producător evreu de instrumente muzicale, Eddie Carson, și a unei spălătorese de culoare, Carrie McDonald.

La vârsta de 13 ani, pasiunea pentru dans şi muzică s-a transpus în căteva roluri pe care le-a jucat în cadrul unor piese în scenă la teatrul Booker Washington din St. Louis. Dar, în contextul rasist al societății americane din acele vremuri, Josephine se vede nevoită să părăsească țara natală şi pleacă în Europa, stabilindu-se în Franța.

Acesta este şi motivul pentru care Josephine Baker a continuat să lupte împotriva rasismului până la începutul anilor 70.

Ea devine rapid o răsfățată a publicului european datorită charleston-ului adus de peste Ocean, dar mai ales datorită descoperitorului de talente german Karl Gustav Vollmoller. De altfel, prin intermediul acestuia, exotica Josephine Baker ajunge să cânte şi să danseze pe scenele de la Paris şi de la Berlin.

În Paris, ea a avut reprezentaţii în care apărea îmbrăcată sumar, cu haine având influenţe tribale sau doar din franjuri şi paiete, sau chiar dansa complet goală. Tot aici, „Pantera neagră” a ținut capul de afiș în celebrul spectacol „Folies Bergère”. Devine muza scriitorilor, pictorilor, sculptorilor.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial devine activă în cadrul Rezistenței Franceze, participând la mai multe acțiuni de spionaj. Astfel, ea aduna informații de la diverși clienți germani, italieni sau japonezi care intrau în barurile unde ea susținea spectacole şi le oferea francezilor.

Mai mult decât atàt, ea reușește să se infiltreze în cercurile înalte ale ocupanților fasciști şi participă la petrecerile ambasadei italiene din Franța, creând, astfel, o rețea de sprijin a Rezinstenței Franceze. După război, Josephine Baker a adopat nu mai puțin de 13 copii orfani, de diferite etnii și rase. Ea şi-a intitulat familia „The Rainbow Tribe” (Tribul Curcubeu).

Este plimbată pe Calea Victoriei cu o şaretă trasă de struț...

 

Celebra divă a cabaretului parizian a ajuns în anul 1928 la Bucureşti prin intermediul lui Constantin Tănase. Acesta o remarcă la un spectacol la Paris şi, în schimbul unui onorariu imens pentru acele vremuri – 100.000 de lei – o convinge să vină în România şi să joace într-un spectacol la teatrul „Cărăbuş”.

Era cel mai mare contract pe care îl plătise vreodată vreun director de teatru din țara noastră.

Catalogată de Hemingway drept „cea mai senzaţională femeie pe care a văzut-o cineva vreodată”, Josephine Baker a sosit la Bucureşti cu celebrul Orient Express, cel mai luxos şi mai în vogă tren al acelor vremuri. Când a ajuns în România avea doar 22 de ani și era cea mai bogată femeie de culoare din Europa.

Bucureștenii au fost fascinați de diva de culoare...

Publicul bucureştean a primit-o cu multă căldură şi a fost de-a dreptul fermecat de reprezentațiile divei de culoare cu părul negru, lucios, scurt și cu un zâmbet care lumina sala.

Totul a culminat, însă, cu imaginea celebrei şi exoticei Josephine Baker plimbându-se pe Calea Victoriei într-o şaretă trasă de un struţ, care fusese adusă special de la Paris. De asemenea, bucureştenii au putut-o admira cu ocazia aparițiilor de la Capşa sau de la restaurantele de la Şosea.

Atât de mare a fost impactul pe care l-a avut vizita la Bucureşti a „Panterei Negre” încât ea avea să revină în România după 42 de ani, cu ocazia ediției din anul 1970 a festivalului „Cerbul de Aur” de la Braşov.

Josephine Baker a încetat din viață la 12 aprilie 1975 în urma unei hemoragii cerebrale, la vârsta de 68 de ani, fiind înmormântată în cimitirul din Monaco.

În anul 1991, HBO a realizat filmul “The Josephine Baker Story”, care spune povestea celebrei dive de culoare.

Remember Ivan Patzaichin

L-am vazut acum mai multi ani, numai fibra, de un neastampar molipsitor. Nicolae Iorga a spus ca odata cu noi mai mor odata mortii nostri. Este foarte adevarat dar eu parafrazez: o data cu EI mai moare inca odata Romania... Este un sport unde obligatia de a se deplasa si a manca se putea implini numai vaslind si scotand cu rabdare si truda roadele apelor Dunarii, natura conditiile avute au creat folosind si gena oamenilor baltii multi, foarte multi campioni olimpici si mondiali. Ivan a fost culmea, mit si legenda exemplu nu numai pentru sportivi ci si cu radacini adanci ramase pentru cei intre care s-a nascut. Ar trebui un Panteon, ar trebui un Dumitru Almas care sa scrie nu Legendele Olimpului ci Legendele Romaniei. Citite obligatoriu de toti copii Romaniei! Dumnezeu sa il Odihneasca in pace!

Viziunea etern valabila a unui geniu roman

El-Zorab

de George Coșbuc

Sursa Wikisource internet

 

La pașa vine un arab,

Cu ochii stinși, cu graiul slab.

Sunt, pașă, neam de beduin,

Și de la Bab-el-Mandeb vin

Să vând pe El-Zorab.

Arabii toți răsar din cort,

Să-mi vadă roibul, când îl port

Și-l joc în frâu și-l las în trap!

Mi-e drag ca ochii mei din cap

Și nu l-aș da nici mort.

 

Dar trei copii de foame-mi mor!

Uscat e cerul gurii lor;

Și de amar îndelungat,

Nevestei mele i-a secat

Al laptelui izvor!

 

Ai mei pierduți sunt, pașă, toți:

O, mântuie-i, de vrei, că poți!

Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!

Dă-mi bani! Dacă-l găsești pe plac,

Dă-mi numai cât socoți!

 

El poartă calul, dând ocol,

În trap grăbit, în pas domol,

Și ochii pașei mari s-aprind;

Cărunta-i barbă netezind

Stă mut, de suflet gol.

 

O mie de țechini primești?

O, pașă, cât de darnic ești!

Mai mult decât în visul meu!

Să-ți răsplătească Dumnezeu,

Așa cum îmi plătești!

 

Arabul ia, cu ochii plini

De zâmbet, mia de țechini

De-acum, de-acum ei sunt scăpați,

De-acum vor fi și ei bogați,

N-or cere la străini!

 

Nu vor trăi sub cort în fum,

Nu-i vor cerși copiii-n drum,

Nevasta lui se va-ntrema;

Și vor avea și ei ce da

Săracilor de-acum!

 

El strânge banii mai cu foc,

Și pleacă, beat de mult noroc,

Și-aleargă dus d-un singur gând,

Deodată însă, tremurând,

Se-ntoarce, stă pe loc.

 

Se uită lung la bani, și pal

Se clatină, ca dus de-un val,

Apoi la cal privește drept;

Cu pașii rari, cu fruntea-n piept,

S-apropie de cal.

 

Cuprinde gâtul lui plângând

Și-n aspra-i coamă îngropând

Obrajii palizi: Pui de leu,

Suspină trist. Odorul meu,

Tu știi că eu te vând!

 

Copiii mei nu s-or juca

Mai mult cu frunze-n coama ta,

Nu te-or petrece la izvor:

De-acum smochini, din mâna lor,

Ei n-or avea cui da!

Ei nu vor mai ieși cu drag

Să-ntindă mâinile din prag,

Să-i iau cu mine-n șea pe rând!

Ei nu vor mai ieși râzând

În calea mea șirag!

 

Copiii mei cum să-i îmbun

Nevestei mele ce să-i spun,

Când va-ntreba de El-Zorab

Va râde-ntregul neam arab

De bietul Ben-Ardun!

 

Raira, tu, nevasta mea,

Pe El-Zorab nu-l vei vedea

De-acum, urmându-te la pas,

Nici în genunchi la al tău glas

El nu va mai cădea!

 

Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,

N-ai să-l mai vezi în zbor nebun

Pe urma unui șoim ușor

Ca să-ți împuște șoimu-n zbor;

Nu-i vei pofti: Drum bun!

 

Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt

Ardun al tău în alb vestmânt;

Și ca să simți sosirea lui

Mai mult de-acum tu n-o să pui

Urechea la pământ!

 

O, calul meu! Tu, fala mea,

De-acum eu nu te voi vedea

Cum ții tu nările-n pământ

Și coada ta fuior în vânt,

În zbor de rândunea!

 

Cum mesteci spuma albă-n frâu,

Cum joci al coamei galben râu.

Cum iei pământul în galop

Și cum te-așterni ca un potop

De trăsnete-n pustiu!

 

Știa pustiul de noi doi

Și zarea se-ngrozea de noi

Și tu de-acum al cui vei fi?

Și cine te va mai scuti

De vânturi și de ploi?

 

Nu vor grăi cu tine blând,

Te-or înjura cu toți pe rând

Și te vor bate,-odorul meu,

Și te-or purta și mult, și greu;

Lăsa-te-vor flămând!

 

Și te vor duce la război,

Să mori tu, cel crescut de noi!...

Ia-ți banii, pașă! Sunt sărac,

Dar fără cal eu ce să fac:

Dă-mi calul înapoi!

 

Se-ncruntă pașa: Ești nebun?

Voiești pe ianiceri să-i pun

Să te dea câinilor? Așa!

E calul meu, și n-aștepta

De două ori să-ți spun!

Al tău? Acel care-l crescu

Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?

De dreapta cui ascultă el,

Din leu turbat făcându-l miel?

Al tău? O, pașă, nu!

 

Al meu e! Pentru calul meu

Mă prind de piept cu Dumnezeu

Ai inimă! Tu poți să ai

Mai vrednici și mai mândri cai,

Dar eu, stăpâne, eu?

 

Întreagă mila ta o cer!

Alah e drept și-Alah din cer

Va judeca ce-i între noi,

Că mă răpești și mă despoi,

M-arunci pe drum să pier.

 

Și lumea te va blestema,

Că-i blestem făptuirea ta!

Voi merge, pașă, să cerșesc,

Dar mila voastră n-o primesc

Ce bine-mi poți tu da?

 

Dă pașa semn. Să-l dezbrăcați

Și binele în vergi i-l dați!

Sar eunucii, vin, îl prind

Se-ntoarce-arabul răsărind

Cu ochii înghețați...

 

El scoate grabnic un pumnal,

Și-un val de sânge, roșu val

De sânge cald a izvorât

Din nobil-încomatul gât,

Și cade mortul cal.

 

Stă pașa beat, cu ochi topiți,

Se trag spahiii-ncremeniți.

Și-arabul, în genunchi plecat,

Sărută sângele-nchegat

Pe ochii-nțepeniți.

 

Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni

Și-aruncă fierul crunt din mâini:

Te-or răzbuna copiii mei!

Și-acum mă taie, dacă vrei,

Și-aruncă-mă la câini!

 

Moment de fericire

 Astazi am avut parte de ceva minunat. Stiu ca ar fi schimbat scursorileminoritar majoritare sefia TVR care se vede trabe sa fie dupa chipul, doctrina??!! si asemanarea lor. 

Ieri cand eram si eu telespectator, pe majoritatea posturilor defilau scursorile pomenite mai sus. Au coborat si la putin timp au urcat in masini negre bengoase pe treptele unde au calcat (urcat si coborat) atatia oameni, oameni mari ai tarii care din pacate au scris o istorie pe care azi butonagii gadgeturilor nu o cunosc, sunt aburiti cu de toate pentru toti. 

Si ce e cu asta, de ceva vreme asta e imaginea din fata oricarui roman. Se hlizesc toti cand au timp la repetenti, infumurati, o vorbitoare de nimic cu ora, cu ziua. 

Insa astazi numita sefa noua teverista nu reusise sa faca ce se vede ca trebuia, sa epileze, pardon sa stearga, ca epilatu' e la alt minister, crima nu alta...

Numita nu a apucat sa taie o emisiune "Izolati in Romania" cu niste oameni simpli, traitori uitati de lume in lume si din fericire si de scursori. Ca o mana de voturi nu renteaza sa urci prin coclauri aiurea... Erau imagini minunate cu o bisericuta noua in rai de tara, unde de Pasti venisera cativa oameni demni in saracia lor. Doamne ce vorbe simple, minunate, ce suflete curate... Am uitat de scursorile care fiecare in bengoasa lui cu usa deschisa de al lui tine calu plecau turbati sa faca mortiuni, demisiuni dar nu ca sa plece de la linguroaie si butoane doar sa faca cerinta sefilor lor de departe. Pentru mine m-am bucurat ca unsa epilata sau nu ca nici nu o stiu nu a apucat sa puna ceva cerut de ai ei in locul minunii romanesti... Am simtit normal ca traiesc intr-o lume infecta dar am avut o clipa de bucurie ca sunt roman si undeva este un loc cu alti romani, adevarati nu scursorizati! Asa sa ii ajute Dumnezeu pe toti care scurg romania cu scursorile lor mediatizate, cu masini bengoase care se lafaie in dispret in munca poporului roman numita casa republicii!!! Si nu numai acolo!!!

Doamne ce Ai cu noi!?

 

Astia minoritarii majoritari alesi cu 7000000% sigur ajung pe covoru’ rosu la premiul nobel pentru economie (a altora evident) !!!

Cumparam aluat congelat cu 2-3 lei/kg. si exportam graul la pret de nimica care???  se zice ca e anul acesta cata frunza si iarba sau o fi tot barba! (sursa RRA radiojurnal 13.00)

Instinct primar

 

Instinct primar (titlu original în engleză: Basic Instinct) este un film thriller erotic american din 1992, regizat de Paul Verhoeven, după un scenariu de Joe Eszterhas, cu Sharon Stone, Michael Douglas, Jeanne Tripplehorn și George Dzundza în rolurile principale. Filmul are un caracter erotic și în același timp de groază, care amintește de stilul lui Alfred Hitchcock, filmul a contribuit la creștrea popularității lui Sharon Stone și la crearea ei ca idol al sexului.Fostul cântăreț de rock, Johnny Boz este găsit în locuința lui din San Francisco, mort și legat de pat. El a fost legat de pat cu un șal de mătase și după o orgie sexuală omorât în mod brutal cu un cuțit (pic à glace). Bănuiala anchetatorilor de poliție cade pe Catherine Tramell, o scriitoare bogată și frumoasă. Într-un roman al ei, a descris anterior o scenă asemănătoare, când un cântăreț de rock renumit este asasinat în același mod. Detectivul Nick Curran, este și el fascinat de frumusețea femeii distante, care este atrăgătoare pentru bărbați ca și pentru femei. Curran are o aventură cu Catherine și descoperă că ea a început un nou roman în care descrie uciderea unui detectiv de poliție. Între timp Curran descoperă că Catherine a avut în timpul colegiului o relație cu Beth, fosta lui prietenă o psihiatră și Catherine mai este bănuită că ar fi implicată în actul de sabotaj de la un iaht, în care familia ei ar fi murit. În ultima scenă Nick întoarce spatele pentru a da ocazia Catherinei de a căuta sub pat. Ea se oprește și ea aruncă în brațele lui Nick, atunci când obsearvă neîncrederea în ochii lui, iar spectatorii pot vedea cuțitul ascuns sub pat.

Sursa internet Wikipedia

Un film care in afara goanei dupa aurul ce pica realizatorilor cand dezvaluie viata imorala in toata splendoarea ei este dupa mine o sarada. Fiecare scena, fiecare moment, invaluirea demonicei fapturi daca e sau nu e, asta-i o alta problema, in alb imaculat, alb sub care zambilica innebuneste in mod original cateva personaje masculine platite de contribuabil sa rezolve crime nu sa priveasca zambilici! Scena care a facut cat o cinemateca de filme porno, imbinarea cu dragostea din vremea libertatii de a cunoaste a studentelor destepte si frumoase a vietii dar si a ce vor sa faca in viata ca sa traiasca in lux precum scriitoarea in cauza. Genetic vorbind eroul principal culege laurii actoricesti la a doua generatie; de la Ultimul tren din Gunn Hill al tatalui la aburitul politist pe care nurii si zapaceala lumii tuturor posibilitatilor nu il abat de la menirea sa de a afla criminalul!!! Il afla sau tocatorul de gheata e doar un final.

Sunt adunate mii pana acum milioane de filme si filmulete azi arta inseamna ceva ca in viata studentelor destepte care unele reusesc altele esueaza in a trai visul american. Cu ce pret, asta-i alta mancare de peste!