Blocul are particularitatile lui. Se perinda in timp
oameni in acelas spatiu, fiecare cu amprenta lui asupra materiei dar si asupra sufletelor
celor din habitatul respectiv. Un caz aparte a fost si la noi cu un baiat care
era un exemplu de respectabilitate si tot ce trebuie unui tanar colocatar. De
multe ori nu gresesti decat odata. Nu am amanunte si nu isi au rostul dar am
cunoscut aici la noi durerea demna a mamei lui… A plecat acel baiat avand cred
suportul material necesar dar fara sa stiu daca si cunostintele necesare pe
munte si s-a intamplat ceva gen „Baltagul” lui Mihail Sadoveanu… Tatal lui
fiind un om cu stare a mobilizat forte puternice ca sa isi gaseasca fiul cel
mic dar fara succes. Blocurile nu au cronici. Iata ca prin aceste randuri
incerc o schita a unei farame din cea a blocului in care locuiesc. Drama
conteaza si oamenii care au trait-o. M-a impresionat afland ca cei care au
creat filmul nici macar nu au cautat familia in cauza… Am vazut cred mii de
filme e un flagel al generatiilor actuale. Dar in multe cazuri o
binecuvantare... Eu am „gustat” cinematografele, atmosfera lor; poate doar Amza
Pellea a reusit magistral sa arate intr-o ceva cu nea Marin acel ceva avut de
filme si de privitori… Sunt curios ce au scos producatorii, macar cred ca nu
este obisnuita scarba fata de ce este romanesc poate !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu