Angelica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă:

Regn:          Plantae

(neclasificat):       Angiospermae

(neclasificat):       Eudicotidae

(neclasificat):       Asteridae

Ordin:          Apiales

Familie:       Apiaceae

Gen:  Angelica

Specie:       A. archangelica

Angelica este o plantã ierboasã înaltã,din familia umbeliferelor, care creşte mai mult în regiunile montane, fiind ocrotitã de lege. Numele ei se leagã de o sãrbãtoare religioasã, praznicul Sfântului Arhanghel Mihail, în preajma cãreia planta înfloreşte.

Deşi este o plantă ierboasă, angelica atinge dimensiuni impresionante, tulpina sa puternică putând depăşi doi metri înălţime. Are flori albe, dispuse în umbrele mari, globulare, seminţe cu gust astringent-aromat şi un rizom din care se desprind rădăcini lungi.

Este o plantă iubitoare de umezeală şi lumină, mare amatoare de pământuri afânate şi grase, bogate în substanţe nutritive.

În scopuri medicinale se recurge la planta cultivatã, de la care se recolteazã rãdãcinile, de culoare închisã, negricioasã şi cu miros aromat caracteristic.

Rãdãcina conţine ulei volatil în a cãrui compoziţie intrã principii cumarinice, angelicina, xantotoxina, imperatorina, bergaptenul. Mai conţine acizii cafeic, clorogenic, angelic, fumaric, oxalic, acizi graşi, taninuri, substanţe glucidice.

Substanţele fitochimice din rãdãcina de angelicã au proprietãţi tonice, stimulente, carminative, stomahice.

Uleiul volatil din angelicã are efecte excitante asupra sistemului nervos central, la administrare în doze mici, în timp ce la doze mari manifestã o acţiune puternic inhibitoare, deprimantã, afectând chiar luciditatea. Fitoterapia cu angelicã este utilizatã în afecţiuni ale stomacului însoţite de anaciditate sau hipoaciditate, pentru stimularea poftei de mâncare, flatulenţe, indigestie, dureri de stomac, tuse, răceală, gripă, bronşită, psoriazis, tromboză.

Uleiul volatil se recomandã în anorexie, dispepsii,meteorism. Uleiul eteric de angelicã se mai foloseşte şi extern în terapia reumatismului.

Pentru prepararea unui decoct se foloseşte 1 linguriţã de pulbere de rãdãcinã la 1 canã cu apã. Se lasã la fiert cca 2 minute dupã ce dã în clocot. Se ia de pe foc şi se lasã vasul acoperit încã 15 minute. Se strecoarã şi se lasã sã se rãceascã. Se poate folosi 1 canã pe zi, dar în nici un caz mai mult de 2 cãni.

Alte preparate din rãdãcinã de angelicã sunt maceratul, tincturile. Uleiul volatil de angelicã se administreazã în doze foarte mici de 0,05-0,3 g într-o prizã.

Având în vedere efectul negativ al dozelor mari, se recomandã folosirea cu maximã prudenţã atât a preparatelor din rãdãcinã de angelicã, cât mai ales a uleiului volatil.

Este contraindicatã la femei în timpul sarcinii.

A se evita băile de soare concomitent cu administrarea preparatelor din această plantă, deoarece le poate provoca sensibilitate la soare persoanelor cu piele delicată.

A se evita în cazul în care suferiţi de diabet.