Aniversare

Eram in data de 26 aprilie 1986 sef de ferma stagiar la o ferma legumicola de 200 de hectare la Vedea judetul Giurgiu. Era un teren inconjurat de plopi care erau in buna parte situati intr-o vale deci aveam o expozitie deschisa propice luminii si caldurii care ajutau plantele deci sporeau productia. Apa potabila venea cu sacaua, era un om fara varsta care te ducea cu gandul la calugarii budisti sau luptatorii sumo eu nu l-am vazut decat pe capra cu haturile in mana, nemultumit de bietul calut care tragea cam doua butoaie unul cu apa altul de carne... Acolo l-am intalnit pe nea Onica omul care venise pe jos dupa ce scapase din campania in URSS din Cehoslovacia „De ce tovarase inginer?!...” Nu din ura rusilor cum am crezut initial ci am aflat tarziu din carti, nu din propaganda de acum, deoarece armata rosie a rechizitionat toate trenurile disponibile pentru ca a fugit imediat sa apere tara de japonezi in rasaritul imensei lor tari, deci militarii lor nu au gustat bucuria victoriei in Europa. Nea Onica mi-a produs multa bucurie in suflet, era priceput si am primit de la el si altii multe sfaturi bune fiindca mai ales stagiar fiind fara oameni doar cu nasul sus nu prea rezolvai ce era de facut. Si era de munca zi lumina! Am vazut la el color finala de la Sevillia! Aveam un sediu de ferma amarat din lemn acoperita cu carton gudronat, cu o masa si un scaun, un dulap cu lacat pentru substantele de tratament in curs de aplicare. Intr-o zi a venit medicul veterinar de la IAS Vedea pe care nu il cunoscusem pana atunci. Aveam un radio Gloria dar atunci serile le ocupam cu traduceri din pliante de la firme cu imput-uri pentru agricultura de la TIBCO, aveam portie de text cam cum am aflat ca avea la scris nu la tradus din limba engleza Jack London. De la medic am aflat ca se intamplase o catastrofa nucleara in RSS Ucraina si ca antidot trebuia sa luam cateva picaturi de solutie de iod. Nu mai aveam apa si pe un fund de sticla era ramas vin de la ziua unui muncitor permanent ce sta acolo de ceva timp. Am primit deci iodul precum credinciosii la impartasanie. Am aflat ca fusese o prioritate pentru statul roman sa primeasca iodul toti cetatenii. Acolo la capat de lume am fost in intarziere fata de ceilalti. Am analizat abia cand am primit diagnosticul de melanom malign si mi-am amintit ca fiind o primavara calduroasa dupa ce repartizam muncitorii sa execute lucrarile programate obisnuiam sa merg pe diagonala in culturi ca sa depistez focare si portiuni afectate de boli sau daunatori pentru a stabili tratamentele care se impuneau. Era minunat pentru ca toate plantele erau la maxim 30-40 cm. talie, aveam si de stabilit faza in care erau fasolea si mazarea verzi la formarea pastailor pentru a programa recoltarea la care daca nu erau vanturi sau ploi torentiale care puteau culca plantele, executam lucrarea mecanizat. In aceste momente cautam sa ma bronzez dezbracat pana la brau, in soarele bland primavaratic deci am fost exact ca soarecele in gheara pisicii adica a expunerii la radiatii daca or fi fost asa de puternice cum fatalistii de acum zic si mai ales daca ma aflam pe traseul norului sau ce era periculos atunci. Acuma iata ca din prostia marilor lumii sau rautatea lor avem ceva mai periculos. Asta e viata...