112 nu mai suntem noi!

Birocratii serbeaza cu cheltuielile corespunzatoare (gen praf si pulbere), cu ONG-urile asociatiile de bolnavi mai mult sau mai putin cronici etc. si toata nebunia mediatica banofaga aferente ziua 112! Pana la nebunia asta cu urlatoare sirene si girofaruri cu helicoptere si nebunie media, unde erau romani erau SPITALE, POLICLINICI DISPENSARE, MEDICI in comunitatile lor. Tin minte cu cat respect era salutat pe strada sau la locul de munca un medic. Poate un pic mai multa condescendenta ca un inginer, profesor sau militian. Erau evident si diferentieri. Multi in varsta aveau un Fiat 1800, haine mai scumpe, familii inchegate, case elegante. Erai plin de incredere cand intrai in cabinet sau sala de operatii. Doctorul era o persoana cu prestanta si nu am auzit in familia mea sau la altii tot felul de calificative de azi : ciubucar, prost, vicios. Era comunitatea care era langa el cu ochii pe el. Nu era nevoie decat de scoala vietii pentru ca domnul doctor sa afle ca sanatatea nu o dai pe mana unui terchea berchea. Era poate si casta care lucra asupra celor care cu atata truda ajungeau in elta ei! Erau modele de urmat ca in armata, erau organizatia de partid, cea de sindicat etc. Te durea ceva, pateai ceva ajungeai la policlinica, la spital, era o fise cu toate belele avute de tine de cand te-ai nascut, daca era de competenta lui aflat acolo la prag de delta a Dunarii te trata, daca era ceva deosebit cu salvarea fara tehnologie postumana vlaguitoare de tara manuita de bieti paramedici erai transferat la marile spitale. Nu erau atatea boli aduse de globalizarea turbata si provocata de politicieni fara scrupule... la multi ani 112 dar nu mai suntem NOI!