La Biserica de la Agronomie
De ani buni exista langa
sala de Sport a Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti
o bisercuta din lemn care are parte de un minunat décor constand in fosta
gradina botanica devenita parc. Parintele care pastoreste o categorie aparte de
enoriasi, majoritatea studenti cu copii are un minunat obicei ca atunci cand
Dumnezeu ofera zile insorite sa slujeasca la Sarbatorile Sfinte sub bolta
cerului transformand astfel modestu-I lacas in, asa cum ar trebui sa fie de
fapt cea mai mare biserica a omenirii: tot PAMANTUL. Cateva mese, scaune, o instalatie
cu microfoane si difuzoare care asigura auditia in zona in care sunt
participantii la slujba nu tot cartierul din preajma… iata recuzita laica a
parintelui la care se adauga manuita cu evlavie si respect cartile si odoarele
bisericesti. M-a impresionat imaginea parintelui slab la trup care cu o
atitudine ocrotitoare ofera gurii intinse a credinciosilor sfanta impartasanie.
Soarele darnic, acoperit uneori de nori care aduc raceala, ce poate fi mai
asemanator cu viata in timpul slujbei si a ritualului sarbatorii. Chiar daca se
tine in aer liber femeile mai ales cele tinere, majoritatea cu copii lor in
preajma, alaturi de tinerii lor soti par scoborate din icoane, cu parul
acoperit de un batic, un sal care dau indifferent de tinuta tuturor
participantelor chipul si piosenia tipic ortodoxe. Bolta, parca mai minunata
decat cea a Capelei Sixtine, brazdata uneori de dungile avioanelor supersonice,
prin alternanta luminii datatoare de viata cu efemera umbra pogorata asupra
noastra cand norul, ca si raul binele, acopera Sfantul Soare, iata ce aduce deosebit
slujba de la Agronomie, vorbele scripturilor sunt, cum suntem obisnuiti din
pacate prea mult, insotite de imaginile reale ale lumii in care vietuim. Sa dea
Dumnezeu sa aveti si dumneavoastra parte de acea traire minunata avuta de mine
astazi alaturi de o mana de oameni de pe acest pamant in majoritate tineri, in
clinchetul minunat al glasurilor de copii adusi de tinerii parinti la slujba,
mama fiind imbrobodita ca toate credincioasele de 2000 de ani incoace pentru
Sfanta Impartasanie acolo in acea biserica fara ziduri, fara sfinti pictati dar
binecuvantata de Sfantul Soare si cred eu de Dumnezeu. 9 aprilie 2017 Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu