Parcul Crangasi

Cand am venit cu tatal meu in Bucuresti sa dau examen la facultate, plimbandu-ne prin parcul Cismigiu, el mi-a spus ca la botanica va trebui, ca sa promovez, sa fiu in stare sa recunosc toate plantele care erau acolo.

Inconstient cand ma aflu intr-o zona cu vegetatie ierboasa sau arborícola, imi trec prin cap denumirile populare sau latinesti ale plantelor pe care le recunosc si semne de intrebare pentru celelalte.

Acum e mare tam tam cu groapa Vacaresti unde tot Ceausescu daca nu a fost in stare sa termine ce incepuse, e autorul moral al unei rezervatii naturale formate din plante si alte vietati aciuiate in acea bresa in cazematele de beton si alte chimicale in care traiesc bucurestenii. Daca o tinem tot asa inca niste zeci de ani o sa faca afaceri urmasii Elenei Udrea la turism cu prezentarea unor monumente de genul relicvelor civilizatiei Maya distruse de ansamblul de legi privind codul muncii, pensiile, invatamantul, sanatatea etc. in deceniul al II lea al secolului I din mileniului III…

M-am mutat in Crangasi in 1984, era un imens santier, tramvaiul intorcea la ecluza.

Cu copii am mers in parc de mii de ori, plimbare, sport, lectura, spectacole, plaja.

In ultimul timp in oaza de normalitate dinaintea alegerilor e chiar frumos, foarte ingrijit.

Nostalgia mea de dunarean e satisfacuta de faleza injghebata de curand pe taluz, de mirosul inconfundabil de apa dulce inselatoare doar cand vantul puternic da nastere la valuri care aduc un pic cu freamatul minunat al marii.

Dar inainte de a deveni relicve mayase, trebuie sa inghitim haosul babilonian din zilele libere cand mii de oameni, caini cu sau fara stapani, copii cu rotile, biciclete, trotinete cu sau fara pedale, plimbareti solitari, familisti sau in grup, fumatori, nefumatori, indragostiti la prima, a doua sau a n-a dragoste, suti, biciclisti cu sau fara casca sau genunchiere, vanzatori ambulanti, gura casca, oratori, bautori de bere, vin etc, pescari, melomani, vorbitori la mobile, bunici sau bone cu bebelusi, gratare care afuma jumatate din babilonie, si atatea si atatea ipostaze a omului consumatorist al erei postmoderne. Si daca faci cateva sute de pasi mai acana poti sa admiri in aer respirabil si relativa liniste soarele maret care in fiecare seara cand nu e trasa cortina norilor ofera spectacolul maret al ducerii lui spre alte colturi ale lumii asteia pe care omul in goana dupa profit nu a reusit sa o cioparteasca definitiv, pamantul e pe afara tot rotund dar oare miliardele de tone de constructii, metri cubi, de gaze, titei si cate cele scoase din adancuri nu isi vor revendica locul asa cum bietele plante si animale cauta cand gasesc o clipa de neatentie sa isi reia locul uzurpat si imposibil de revendicat ca in afara de o friptura nu pot oferi nimic verosilor alesi sau avocati si judecatori…