Parintii
mei au ales o cale destul de uzitata la acele vremi, de a se casatori si boteza
copilul acasa. Poate aceasta derogare de la normal, de la sfintenia lacasului
ortodox ca locul indeplinirii ritualurilor sa fi atras o parte din raul care
ne-a urmarit pe noi cei implicati. Nasul meu a fost parintele ortodox din Zebil,
Gheorghe Buluc, tot timpul am fost niste rude adevarate cu aceasta familie.
Fiica familiei Buluc a participat nu demult la sarbatorile comunei fiind foarte
placut impresionata de modul cum arata astazi locul copilariei dumneaei, acum a
fost cea mai in etate absolventa care a participat efectiv la serbari! Am
primit din cate stiu numele nasului meu dar doar pe certificatul de botez nu si
in certificatul de nastere… Am participat la slujba de inmormantare a nasei la
peste 90 de ani traiti, atunci am apreciat cum religia noastra pretuieste sotia
unui preot nerecasatorita, presbitera
fosta invatatoare Ecaterina Buluc! Nasa, vaduva fiind in doliu a
acceptat sa il boteze si pe fratele meu ceea ce consider un gest minunat pentru
sotia unui preot care a considerat ca e o datorie pentru domnia sa sa continue
relatia cu noi. A spus odata cand am vizitat-o cu noua mea familie ca mama nu
era numai fina pentru ea ca legatura crestina dar era ca fiinta! Oameni
minunati de pe scena vietii mele tratata shakespearian, pentru toti „actorii” eu
sunt recunoscator !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu