vineri, 30 septembrie 2022
miercuri, 28 septembrie 2022
Siati ca
În iunie 2012, Google a lansat site-ul
www.endangeredlanguages.com, destinat conservării limbilor pe cale de
dispariție. Intitulat „proiectul limbilor în pericol”, acesta ia în considerare
peste 3.000 de limbi și dialecte pentru care s-au creat înregistrări audio de
înaltă fidelitate.
*
Numele "Google" este un joc de cuvinte de la
googol, neologism englez pus în circulație de către americanul Milton Sirotta
în anul 1938, prin care acesta desemna numărul foarte mare, format dintr-un 1
urmat de 100 de zerouri (10100).
marți, 27 septembrie 2022
Bucurie de parinte
#FIDE #Chess #WorldYouthChessChampionship
Awards Ceremony of World Youth Chess Championship Mamaia 2022 - Festivitatea de premiere CM Juniori
sâmbătă, 24 septembrie 2022
duminică, 18 septembrie 2022
sâmbătă, 17 septembrie 2022
Vasile Deac
Povestea lui Vasile Deac, bucovineanul analfabet care l-a convins pe împăratul Franz Joseph să construiască un oraș
Cert
e că a plecat singur. Mic, călare pe un cal înalt. Aşa spun documentele.
Februarie, 1886. A trecut prin zăpezi munții Dor nelor, apoi Ardealul și
Apusenii. Și apoi toată Ungaria și mai departe... Crăcănat în șa, ițarii
strânși pe picior abia-i ajungeau până-n scări. Îl vezi în poză: scundac,
mustață vârtoasă, bundă de dihor, chimir lat. Țăran analfabet, se semna cu
degetul. Dar figura-i e dârză, decisă să treacă de orice obstacol. Trei zile
jumătate a făcut până la Viena. Purta în desagă planurile unei localități pe
care o visa să fie de talia marilor staţiuni balneare ale Franței, Germaniei
sau Italiei. Mici machete din lemn, cu fiecare clădire-castel în parte. Studii
detaliate, realizate vreme de peste 5 ani, de un grup de austrieci, renumiţi
în domeniul lor: balneologul Loegel, arhitectul Brang, inginerul Ziffer,
chimistul Ludwig şi geologul Stür, directorul Institutului Imperial de
Geologie, adus cu greu de la Viena, spre a cerceta apele vindecătoare ale
Dornei. Savanţi iluştri, cărora ţăranul bucovinean le câştigase încrederea cu
entuziasmul lui. Îi convinsese că odată ajuns în audienţă la Împărat, îl va
face să accepte proiectul cel îndrăzneţ.
Până
ca acest Vasile Deac să fie primar, Vatra Dornei era un biet sat uitat pe
crestele unor munţi de la marginea împărăţiei. Prin el, a devenit un
oraş-staţiune celebru în toată Europa. Acest om a fost singurul primar de sat
(şi român pe deasupra) care a luat vreodată masa cu Împăratul Franz Joseph. La
sfârşitul unei singure conversaţii, Deac l-a convins pe Împărat să investească
în târgul lui bucovinean, în ciuda refuzurilor autorităţilor, speriate de anvergura
proiectului. Toţi i-au fost împotrivă, dar el nu s-a lăsat. În epocă, s-a
vorbit că a fost un miracol. Un om. Un singur om a făcut toate astea.
Clădiri
ca în Viena
Coborâm
în "Gara Castel", Vatra Dornei-Băi, exact în centrul cunoscutei
staţiuni montane. Mulţi copii, vilegiaturişti, oameni veseli - amplu tablou în
culori vii pe zăpezi. Deşi e sfârşit de februarie, încă mai vezi schiori pe
cele trei pârtii. Din gară, sunt doar câţiva paşi până la marele Pod peste
Dorna, de pe care se sinucideau pariori faliţi la ruletă. Pe celălalt mal,
chiar pe faleza înaltă, e ruina maiestuosului Cazinou, celebru în tot
Imperiul. La inaugurarea lui au venit chiar împăratul Franz Joseph, împreună
cu fiul său, arhiducele Franz Ferdinand.
Cazinoul
e azi în paragină. Pardosit cândva cu marmură de Carrara, cu imensele lui
policandre din cristal de Murano, coborând din tavane... Sală de teatru,
bibliotecă imensă, spaţii de utilitate publică, cofetărie şi restaurant
elegant... În Europa, prin dimensiunile şi fastul său, rivaliza doar cu
celebrul cazinou german de la Baden-Baden.
Pe
la sfârşitul secolului, aici veneau cei mai înstăriţi nobili din Viena, Praga,
Berlin, Lvov sau Budapesta. Conţi, baroni, prinţi... baluri fastuoase ce
ţineau până la ziuă... În spate, se întinde Parcul imperial, cu marile izvoare
minerale, ce încă îşi păstrează frumuseţea. Şi veveriţele, domesticite parcă
"genetic", de sute de ani, care coboară din copacii bătrâni şi îţi
mănâncă din palmă. Adesea poţi să le atingi, să le mângâi. Lângă Cazinou,
Hotelul balnear Carol, cu cele patru turnuri pe colţuri. Refăcut, de cinci
stele. Pornind de-aici, de-o parte şi de alta a râului, sunt plasate şi
celelalte monumente austriece: Gara-Castel, Palatul Comunal, Palatul
Naţional Român, Biblioteca, Biserica Catolică, Teatrul Evreiesc, Policlinica
Balneară, Farmacia Franz Joseph, Izvorul Ioan, Izvorul Sentinela... Nu e
exagerare: sunt, într-adevăr, palate! Clădiri somptuoase, cu alură imperială,
cum vezi în mijlocul Vienei. Miracole în România, pentru secolul XIX! Şi toate
se aflau atunci în desaga acelui primar legendar. Toate înălţate de un ţăran
care, prin forţa personalităţii sale, a reuşit să adune mai multe
"fonduri europene" decât au făcut-o toţi primarii ce i-au urmat.
Detalii despre viaţa lui au fost descoperire abia acum câţiva ani, în arhivele
imperiale. Un destin incredibil.
"Apăi,
Diac îi cel mai bun!"
Dornean,
prin naştere, fiu al ciobanului Pentelei Deac. Născut la 10 aprilie 1824.
Copilăria şi-a dus-o mai mult prin munţi, doinind din trişcă. De flăcăuan, îi
plăcea să stea printre bătrânii satului, să le asculte sfaturile. Revista
"Deşteptarea" din Cernăuţi îi consacră un amplu articol în anul 1894.
Aflăm că, foarte tânăr fiind, era luat de mai-marii aşezării la întâlnirile cu
mandatarul şi deputaţii austrieci, fiindcă "băiatul era curajos şi avea
mintea înţeleaptă". Fiindcă avea dârzenia să iasă în faţă şi să ceară cu
diplomaţie drepturile comunei. În cele din urmă a fost angajat cu săptămâna, la
mandatarul regiunii, supraveghiindu-i acestuia toate rânduielile. "Nu s-a
spurcat niciodată nici cu rachiul, nici cu ţigara sau luleaua", cele două
mari rele care strică averea, mintea şi sănătatea omului. Când au fost alegeri
comunale, toţi dornenii l-au vrut primar, dar el a zis nu. A convins populaţia
să aleagă un om mai bătrân, el rămânând doar sfetnic în comitetul sătesc.
Asta, până în anul 1875. Înainte de acele alegeri, comitetul nu găsise niciun
om potrivit pentru o asemenea funcţie. A fost trimis la Vatra Dornei, ca să
rezolve problema, prefectul provinciei Bucovina, care s-a întâlnit cu
intelectualii ţinutului. Toţi i l-au propus pe Deac.
Întrebându-l,
prefectul, pe cine socoteşte el că ar fi bun de primar, ţăranul a răspuns cu
sinceritate: "Dacă mă întrebaţi, eu socot că aş fi cel mai bun". La
auzul acestui răspuns, toţi cărturarii au strigat: "Da, dacă Diac primeşte
să fie primar, apoi el îi cel mai bun!" Prefectul s-a înfuriat. Nu putea
accepta ca în fruntea unei comune bucovinene să fie un analfabet. N-a mai
făcut alegeri în ziua aceea, ci le-a amânat pentru două săptămâni. Dar şi
atunci, tot Deac a fost propus şi ales cu unanimitate. 27 de ani la rând, până
ce s-a retras, dornenii l-au vrut în fruntea lor doar pe el. Într-un sejur de-o
lună la Dorna, în anul 1888, marele A.D. Xenopol scria: "Acest primar nu
ştie carte, însă prin inteligenţa lui şi spiritul lui practic, bate pe mulţi
ştiutori de carte. Toate socotelile comunei le ştie pe de rost, umblă în
toate părţile ca să vadă personal nevoile aşezării, nu deschide punga comunei
decât pentru trebuinţe stricte şi s-a jurat să nu facă, cât va fi el primar,
nicio datorie. (...) Acest om fără carte preţuieşte învăţătura. La un
ospăţ dat de dânsul pentru realegerea sa ca primar, el a ţinut o
cuvântare pe care ar putea-o invidia mulţi oratori. El închină un pahar
spre propăşirea învăţăturii, sfârşind cu următoarele memorabile cuvinte:
«În vremea mea, era veacul întunericului, acuma e cel al luminii!»".
Performanţele
lui Vasile Deac au uimit lumea. Încă din al doilea an de mandat, a introdus
iluminatul public. A făcut drumurile. Podul nou peste Dorna. În 1878, s-au
deschis două farmacii şi s-au început lucrările la Policlinică. În acelaşi an,
Deac l-a convins pe ministrul Agriculturii, contele Julius Falkenhein,
asupra necesităţii ridicării la Vatra Dornei a unui stabiliment balnear
modern. Iar în 1880, a înaintat Ministerului de Interne austriac lista cu
semnăturile populaţiei, prin care se solicita statutul de oraş.
Ăsta
a fost visul acestui ţăran analfabet, care şi-a luat de partea lui toţi
savanţii epocii. Cercetători precum Brang, Loebel, Ziffer, Ludwig, Stür erau
elita Austriei în domeniu. I-a ţinut la Dorna ani la rând, finanţându-i să
studieze în amănunt apele minerale şi toate oportunităţile locului. Apoi să
plece în vizite de documentare în Franţa, Germania şi Italia, spre a analiza
cum sunt făcute alte staţiuni de prestigiu. Aceştia au realizat macheta
întregului oraş. Primarul Deac a asigurat fondurile necesare pentru lucrările
de investiţii, prin valorificarea materialului lemnos din pădurile comunale,
plus dobânzile din sumele depuse în bănci. Cu toate astea, Ministerul de
Interne s-a opus vehement. I-au pus piedici lui Vasile Deac. L-au refuzat şi
amânat. Până la urmă, au aprobat doar construirea unei staţiuni balneare
modeste, de nivel local (regional). Dar primarul, sprijinit de cercetările
oamenilor de ştiinţă austrieci nu s-a mulţumit cu atât. Întrucât toate
insistenţele şi încercările de negociere eşuaseră, nu mai era decât o singură
soluţie: un drum la Împăratul.
Astăzi
se ştie cu precizie locul unde a fost primit la Viena Vasile Deac de către Împăratul
Franz Joseph: în aripa dreaptă a Palatului Hoffburg, la parter, unde se află
azi Biblioteca Naţională a Austriei. Acolo a descălecat bucovineanul, după
patru zile de drum, pornind direct către gărzile imperiale. Şeful de Cabinet
l-a luat deoparte şi i-a explicat protocolul: când intri, te aşezi în genunchi
şi te adresezi cu "Fiţi binecuvântat, Maiestatea Voastră"... Primarul
a păşit răspicat spre suveran şi, fără sfială, a rostit un "Bună
ziua", ferm şi amabil, totodată, în limba germană, pe care ştia să o
vorbească din familie, ca orice bucovinean, dar să o scrie, niciun cuvânt.
Apoi a rămas în picioare, "drept ca un brad", zic oamenii, aşteptând
să fie poftit înăuntru. Împăratul a admirat demnitatea asta a lui. L-a invitat
să-şi susţină pricina. Acolo, pe o masă tivită cu aur, a început Vasile Deac să
înşire "mini-machetele" şi planurile, pornind să vorbească dârz şi
concis despre tot ce avea de gând să realizeze în târgul lui îndepărtat. O lună
de zile stătuse să memoreze aceste proiecte realizate europeneşte de cei patru
savanţi. Pe de rost le ştia, filă cu filă. La orice întrebare era pregătit să
răspundă. Această întâlnire din anul 1886 e descrisă în documentele imperiale
de la Viena: Franz Joseph îl asculta cu admiraţie pe primarul analfabet, vădit
impresionat de expunerea lui. La sfârşit, Vasile Deac a zis nişte cuvinte care
s-ar putea traduce astfel: "Mărite Împărate, dacă Dumnezeu lucrează pentru
noi şi ne dă apă vindecătoare, de ce n-am fi vrednici să folosim binefacerea
dumnezeiască pentru însănătoşirea celor mulţi şi suferinzi?...".
Rezultatul a fost incredibil de rapid: Împăratul a aprobat pe loc proiectul.
După atâţia ani de împotriviri, a fost nevoie de numai o oră de discuţie faţă
în faţă cu mai marele
Kaiser
austriac. A lăudat documentaţia, considerând-o valoroasă, i-a lăudat primarului
talentul administrativ. A semnat pentru alocarea unei sume impresionante de
bani, necesari ridicării staţiunii. Apoi l-a invitat pe Deac la masă, alături
de dânsul, un gest absolut unic în protocolul Curţii, care l-a uimit şi pe
şeful de Cabinet. După masă, a trimis ordonanţa să îi aducă decoraţia "Crucea
de argint cu coroană pentru merite", cea mai înaltă distincţie imperială
în domeniul administraţiei. Împăratul a pus-o el însuşi pe bunda ţăranului
bucovinean, promiţându-i că va să vină la Vatra Dornei în vara anului 1899, la
inaugurarea staţiunii. L-a îmbrăţişat şi au bătut palma. Uluit de această
izbândă, Mitropolitul Bucovinei, Silvestru Murariu-Andrucovici, pleacă şi el
la Viena, în luna mai a anului 1886, spre a-i mulţumi personal Împăratului, de
pe poziţia unui rang mai înalt. Dar demersul lui Vasile Deac a fost considerat
cel mai spectaculos succes al unui primar din toate ţările stăpânite de Imperiu
din afara graniţelor Austriei şi Ungariei.
Ce-au
hotărât s-a respectat întocmai: termenele de predare ale clădirilor, în ziua
fixată, "la cheie", cheltuirea banilor ţinută cu stricteţe, până la
ultimul florin. "Din nimic", se ridica zi de zi un oraş fabulos,
întocmai ca-n planurile din desagă. Au fost aduşi meşteri veneţieni, s-au
mobilizat forţe de muncă impresionante. În zece ani, toate clădirile staţiunii
au fost înălţate. Cel dintâi hotel, "Carol", era mereu plin de
oaspeţi străini, aşa că au început să se ridice şi altele. Iar la final,
Cazinoul! Clădirea-simbol a oraşului, "Perla Imperiului Austriac în Bucovina".
Aşa
cum a promis, împăratul însuşi, cu fiul său, au venit să vadă
"minunea", pe 10 iulie, 1899.
Cazinoul
din Vatra Dornei (o splendoare arhitectonică) s-a păstrat până acum 30 de ani,
când a fost abandonat total. Distrus, aşa cum nu fusese nici în timpul
războiului, de armata germană. Imediat după Revoluţie, au început să se fure
imensele policandre de cristal, căzile de cupru, fiecare fărâmă de marmură de
Carrara... Zăbrele de fier ruginit sau fâşii de pungi cenuşii, azi, astupă
zidurile descărnate, dincolo de care se văd bălăriile ce-au năpădit prin
saloane. De câţiva ani, s-au obţinut consistente fonduri europene pentru restaurarea
lui, însă lucrările se amână. În faţa Palatului Comunal al primăriei, bustul
vânjos al lui Deac are încă zăpezi pe umeri. Muzee întregi, toată cultura şi
etnografia acestei părţi de Bucovină sunt adăpostite în această clădire
seculară. Intru şi eu. Văd fastuoasa "Sală a oglinzilor de cristal",
în care s-ar putea contempla şi azi regii Europei. Nicio primărie a vreunui
orăşel românesc nu s-ar putea lăuda cu o asemenea cameră de consiliu. În
mijloc, o imensă masă ovală de stejar, în jurul căreia sunt jilţurile
originale, purtând pe spetează vechea stemă a Moldovei. Boltitele ferestre,
cu stucatură aurită pe margini, sunt imense, şi lumina curge prin ele şuvoi.
Candelabre de cristal strălucesc din tavanul sculptat migălit. Un tablou cât
zidul, al primarului ţăran se află în holul aristocratic de la intrare. Iar
sus, la capătul scărilor ample, cu balustrade de marmură albă, într-unul dintre
ultimele birouri de la capătul unui coridor îngust, sunt camera şi birouaşul de
lemn, la care stă primarul de azi al localităţii. Pe scaunul legendarului
Vasile Deac.
Epoca
lui Vasile Deac s-a încheiat în anul 1902, când acesta a plecat din primărie,
fiind prea bătrân. Succesorul său, un anume George Botezat, a devenit repede
slugă a cercurilor austriece, care l-au instigat să-l denigreze pe Deac.
Vechea ranchiună, când primarul analfabet trecuse peste capul autorităţilor
locale bucovinene, adresându-se Imperiului, pentru a transforma Vatra Dornei
în staţiune de nivel internaţional, nu pierise. Folosind presa vremii, acest
Botezat, care-i fusese secretar lui Vasile Deac, l-a defăimat public pe
acesta, acuzându-l că ar fi deturnat 100 de lei din fondul primăriei, pentru
terminarea Cazinoului. Urmarea a fost dramatică. Vasile Deac s-a sinucis.
Omul cel tare, care avusese putere să meargă până la împărat, ţăranul
analfabet care fusese în stare să ridice un oraş, n-a fost în stare să se
apere de acuzaţiile murdare ale celui mai apropiat om al său. Şi n-au sărit
nici alţii să-l apere. Bătrân şi singur, cu onoarea sfărâmată, jignit până în
adâncul fiinţei de acuzaţia de hoţie, a preferat să-şi tragă un glonţ în
tâmplă. Era o zi de vară, pe 12 august 1909. Evenimentele din acea zi au fost
relatate ulterior de familie. Bătrânul Deac n-a vorbit cu nimeni de dimineaţă.
Părea preocupat de ceva, absent. S-a îmbrăcat în straie curate, ţărăneşti. A
dat de mâncare la vite. A închis grajdurile. Avea gospodărie rodnică, pământuri,
copii, nepoţi... L-au văzut mângâind calul pe frunte, de multe ori,
şoptindu-i mereu ceva la ureche. Apoi s-a dus în camera "de bună",
unde a scris nişte socoteli prin care încerca să-şi dovedească nevinovăţia.
Apoi şi-a scris testamentul: "Vrednic de a purta pecetea mea să fie acel
primar care va izbuti să zidească cealaltă jumătate din Palatul Comunal...
Până atunci, această pecete să se odihnească în pace. Amin." Iar la
sfârşit, a scos un pistol dintr-un scrin şi şi-a tras un glonţ în tâmplă. Asta
a fost tot. N-a simţit dorinţa să dea explicaţii. Să se dezvinovăţească în
faţa cuiva. La înmormântarea lui a venit tot oraşul. Deşi sinucigaş, a fost
îngropat cu mare cinste, chiar la intrarea în cimitir. Asociaţia Preoţilor
"Vladimir" din Vatra Dornei, a făcut această excepţie, fiindcă Deac
sprijinise ridicarea multor biserici. Toţi preoţii au semnat că-şi dau acordul
să slujească şi să-l îngroape acolo. Mormântul e şi azi la intrare. Cimitirul
s-a extins în părţi, ca un alai, ca aripile unei păsări. Parcă anume ca să-i
lase lui locul de dinainte, la stradă. În ziua aceea de vara, tot oraşul a plâns.
Zic ziarele că "s-au golit casele de oamenii care ieşiseră în urma
sicriului". Murise un ţăran. În urma lui au rămas palate.
vineri, 16 septembrie 2022
Cap avem minte ne mai trabe!
Sursa internet:
Şi pentru că autorii celui mai popular dicţionar occidental, Larousse, nu vorbesc deloc de români ca naţiune importantă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, vom prezenta, pe lângă personalităţi mondiale de primă mărime care aparţin acestui neam, şi o serie de inventatori de marcă originari din România, care din păcate nu sunt cunoscuţi.
1) Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile "Delta" au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amănuntele necesare şi cu o firească uimire că "istoria oficială" a "reuşit" să neglijeze acest lucru… Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid ("model Cape Kennedy") a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550-1570).
Această informaţie şi următoarele provin dintr-un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă zburătoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)… "Căsuţa zburătoare", propulsată în aer de rachetă, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spaţiale folosită de cosmonauţi începând cu anii 50!… În lucrare erau menţionate şi pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia.
2) Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, însuşită apoi de Marie Curie şi întrebuinţată pentru distrugere. STEFANIA MARACINEANU – Fiziciana si chimista de renume international, a descoperit radioactivitatea artificiala si procedeul de declansare artificiala a ploii. Desi este o somitate a stiintei mondiale, in tara natala este pe cale sa dispara din constiinta publicului larg
S-a nacut la Bucuresti, la 18 iunie 1882. Dupa ce a terminat liceul "Elena Doamna" din Bucuresti (1899), urmeaza cursurile Facultatii de Stiinte Fizico-Chimice, pe care o absolva in 1910. Dupa licenta, devine profesoara de fizica si chimie la Scoala Centrala de Fete din Bucuresti, iar in 1919 primeste o bursa de specializare de doi ani la Paris, unde asista la cursurile de radioactivitate tinute de celebra Marie Curie.
O descoperire epocala: radioactivitatea artificiala
In 1924 isi sustine lucrarea de doctorat la celebra Universitate Sorbonne din Paris ("Recherche sur la Constant du Polonium et sur la penetration dans les metaux" – "Cercetari asupra constantei poloniului si asupra penetrarii in metale"), pentru care a primit calificativul "Tres Honorable". La sustinerea tezei, sala a fost arhiplina, printre cei interesati de subiect aflandu-se insasi Marie Curie (dubla laureata a Premiului Nobel – 1903, pentru fizica, si 1911, pentru chimie). In lucrarea ei, Stefania Maracineanu sustine existenta unor fenomene si descoperiri senzationale, printre care observatia ca substantele radioactive prezentau fluctuatii ale intensitatii radiatiilor, desi intensitatea lor ar fi trebuit, conform nivelului cunostintelor stiintifice din acea vreme, sa fie constanta. A numit acest fenomen radioactivitate artificiala.
Lucrarea ei de diploma a entuziasmat asistenta, Marie Curie oferindu-i un post de cercetatoare la laboratorul ei, iar profesorul Deslandres facandu-i cadou cateva placi de plumb de pe acoperisul observatorului astronomic parizian, placi vechi de 300 de ani, pentru ca acoperisul tocmai fusese reconditionat. Cu ajutorul acestor placi, Stefania Maracineanu a reusit, inca o data, sa confirme radioactivitatea artificiala, expunandu-le vreme indelungata la soare. Intr-unul din studiile sale, publicate in reviste frantuzesti de prestigiu, ea afirma: "Piatra filosofala exista in radiatiile solare si tot aici este sursa formidabilei energii radioactive, a carei necesitate s-a impus deja si se va impune tot mai mult".
Amaraciunea Stefaniei Maracineanu fata de necooptarea la Premiul Nobel pentru chimie in 1935 se agraveaza si mai mult, dupa ce la Bucuresti i se refuza acordarea unui grad superior la Universitate. Cu sufletul catranit, ii scrie Regelui Carol al II-lea: "Numirea mea s-ar putea face pe aceeasi cale exceptionala, ca o recompensa a descoperirii radioactivitatii artificiale, care este a mea, si de al carui fruct s-a bucurat d-na Joliot Curie. Domnul Decan al Facultatii de Stiinte si o parte din profesori ma sacrifica pentru a nu-i nemultumi pe sotii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie".
Stefania Maracineanu, in tara, s-a ocupat si de fenomenele meteorologice descoperind prima in lume procedeul de declansare artificiafenomenelor naturii a stabilit o legatura intre cutremure si precipitatii.
Culmea, in timp ce i se recunosc meritele chiar si in Franta, Stefania Maracineanu nu figureaza nici in ultimul dictionar enciclopedic roman, din secolul 21!
A provocat prima ploaie artificiala din lume la Bucuresti in 1931. A fost invitata, de altfel, de guvernul francez sa-si continue cercetarile in aceasta directie, in 1934, in Algeria. Continuand cercetarile in domeniul
3) In 1827 Petrache Poenaru (secretarul lui Tudor Vladimirescu), este inventatorul stiloului (tocul rezervor).
4) In 1858 la Bucureşti are loc primul iluminat cu petrol al unui oraş din lume şi prima rafinare a petrolului.
5) In 1880 Dumitru Văsescu construieşte automobilul cu motor cu aburi.
6) In 1881 Alexandru Ciurcu obţine un brevet din Franţa prin care prevede posibilitatea zborului cu reacţie.
7) In 1885 Victor Babeş realizează primul tratat de bacteriologie din lume.
8 ) In 1886 Alexandru Ciurcu construieşte prima ambarcaţiune cu reacţie.
9) In 1887 C. I. Istrate produce friedelina şi franceinele.
10) In 1895 D. Hurmuzescu descoperă electroscopul.
11) In 1899 C. I. Istrate produce o nouă clasă de coloranţi.
12) In 1900 Nicolae Teclu construieşte bacul cu reglarea curentului electric şi gaz.
13) In 1904 Emil Racoviţă pune bazele biospeologiei.
14) In 1905 Augustin Maior ne descoperă telefonia multiplă.
16) In 1906 Traian Vuia realizează avionul cu tren de aterizare pe roţi cu pneuri; cu "Vuia I" acesta reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un mijloc apărător, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).
17) In 1906 A. A. Beldiman inventează aparatul hidraulic cu daltă de percuţie pentru sondaje adânci.
18) In 1908 Lazăr Edeleanu produce prima rafinare în lume a produselor petroliere cu bioxid de sulf.
19) In 1908 acad. Nicolae Vasilescu-Karpen inventează "pila Karpen", care funcţionează încă, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
20) In 1910 Aurel Vlaicu lansează primul avion din lume fuselat aerodinamic.
21) In 1910 Tache Brumărescu realizează maşina de tăiat sulf.
22) In 1910 Ştefan Procopiu descoperă efectul circular al discontinuităţilor de magnetism.
23) In 1910 Gh. Marinescu descoperă tratamentul paraliziei generale.
24) In 1910 Henri Coandă reuşeşte primul zbor al unui avion cu reacţie (fabricaţie proprie). In 1933 descoperă aerodina lenticulară (farfuria zburătoare), în 1938 realizează efectul Coandă, iar în 1938 produce discul volant.
Henri Coandă (1886-1972) este cunoscut în lume datorită faptului că a reuşit primul zbor aeroactiv cu un avion construit integral de el şi propulsat de motoreactor, cât şi datorită efectului ce-i poarta numele, "efectul Coandă". Puţini sunt însă cei care ştiu de descoperirea sa epocală din domeniul nutriţiei: "apa vie". Aceasta este o apă cu un potenţial uriaş asupra sănătăţii umane, pe care savantul român a descoperit-o călătorind în cinci regiuni geografice ale lumii, unde oamenii trăiau peste 100 de ani: Tara Hunzilor din nordul Pakistanului, Vilcambamba din Ecuador, o vale muntoasă din Georgia, una din Peru şi alta din Mongolia. Henri Coandă a ajuns la concluzia că aceşti oameni din zone atât de diferite ale globului şi cu o alimentaţie diferită trăiesc atât de mult, deoarece consumă apa provenită din gheţuri sau gheţari. De aici a dezvoltat o întreagă teorie conform căreia fulgii de zăpada sunt vii, având un sistem circulator intern. Aici trebuie să ne amintim că savantul român este considerat părintele dinamicii fluidelor. Convins că formula acestei ape putea fi recreată în laborator, el i-a încredinţat continuarea studiilor ştiinţifice asistentului său, americanul Patrick Flanagan care după 30 de ani de cercetări a creat două produse, numite "Active-H" şi "Crystal Energy", două ingrediente ce asigură prelungirea substanţială a vieţii.
25) In 1910 Ioan Cantacuzino produce aglutinarea unor microbi ("fenomenul Cantacuzino").
26) In 1913-1916 Ioan Cantacuzino produce vaccinarea antiholerică (metoda Cantacuzino).
27) In 1916 D. Danielopolu ne descoperă acţiunea hipertensivă a digitalei.
28) In 1918 Gogu Constantinescu întemeiază o nouă ştiinţă: sonicitatea.
29) In 1920 Emil Racoviţă pune bazele Institutului de Speologie Cluj (primul din lume).
30) In 1920 ing. Gheorghe Botezatu a calculat traiectoriile posibile Pământ – Lună, folosite la pregătirea programelor "Apollo" (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost şi şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei "Apollo" care a dus primul om pe Lună (ca un fenomen de sincronicitate Apollo a fost unul dintre Gemenii Divini…) Gheorghe Botezatu (1883-1940) şi-a dobândit celebritatea în S.U.A, unde figurează ca inventator al unuia dintre primele elicoptere din lume. Este prima persoană care a susţinut o teză de doctorat cu un subiect din domeniul aviaţiei: "Studiu asupra stabilităţii aeroplanului". La Muzeul Naţional al Aerului şi Spaţiului din Washington sunt expuse şi astăzi părţi din elicopterul său.
31) In 1921 Aurel Perşu realizează automobilul fără diferenţial, cu motor în spate (de forma "picăturii de apă").
32) In 1921 Nicolae Paulescu descoperă insulina, dar pentru că era un anti-mason virulent, Premiul Nobel l-au primit canadienii F. Banting şi J.RJ. McLeod pentru această descoperire…
(Notă: Nicolae Paulescu este autorul celebrei şi prohibitei cărţi "Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul şi Francmasoneria" şi a fost apărătorul Căpitanului în procesul "complotului studenţesc" din 1923)
33) In 1921 Ştefan Procopiu realizează depolarizarea luminii (fenomenul Procopiu)
34) In 1922 C. Levaditi şi Sazevac descoperă bismutul ca fiind agent terapeutic împotriva sifilisului.
35) In 1930 Elie Carafoli construieşte avionul cu aripă joasă.
36) În 1952 Ana Aslan descoperă Gerovital H3
37) Vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburătoare testate de americani în 1961, dar, deşi americanii au fost creditaţi ca autori ai invenţiei, adevăratul inventator este Justin Capră care, în 1958 a proiectat, realizat şi zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunătăţit şi este folosit (cu o autonomie de 30- 40 minute) pentru salvarea rapidă de pe platformele marine şi pentru supravegherea zonelor forestiere. Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autorităţile statului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invenţiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur şi simplu furate de americani… În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capră a inventat primul rucsac zburător, un aparat individual de zbor. După 7 ani în care "semidocţii savanţi" l-au tratat cu dispreţ pentru că era doar tehnician şi nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin şi Robert Cunings au preluat invenţia din România şi au lansat-o în fabricaţia de serie… În 1958 acelaşi Justin Capră a realizat prima variantă a rachetonautului, cu care s-a ridicat de la pământ la… Ambasada SUA din Bucureşti. Rezultatul: invenţia a fost şi aceasta furată şi brevetată în 1962 de Wendell Moore ("specializat" deja!), iar inventatorul a fost arestat de Securitate pentru că… ar fi dorit să fugă din ţară cu aparatul său! Justin Capră mai este şi realizatorul celui mai mic autoturism din lume, "Soleta", care consumă … 0,5 litri /100 km, şi al unei motorete unice în lume ce funcţionează cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încărcare).
38) Un crater de pe lună poartă numele lui… .Spiru Haret. Aceasta deoarece savantul român a demonstrat că axa mare a elipsei pe care se deplasează Pământul în jurul soarelui este de o mărime variabilă, creând premisele de bază ale astrofizicii moderne.
39) Smaranda Brăescu s-a născut în 1897, în zodia recordurilor. Primul record pe care l-a doborât a fost cel mondial feminin stabilit în America, 5384 metri (2 oct. 1931). Românca a sărit cu paraşuta de la 6000 de metri, stabilind un nou record mondial feminin. Pentru aceasta realizare a fost răsplătită cu Ordinul Virtutea Aeronautica, clasa Crucea de Aur. La 19 mai 1932, în America, Sacramento, Smaranda a doborât recordul mondial absolut, sărind de la 7200 metri înălţime. Recordul va fi doborât cu greu, abia peste 20 de ani, de un alt român, Traian Demetrescu-Popa, în 1951. Smaranda a devenit prima europeană care a obţinut un brevet de pilot in S.U.A. În 1933 a fost primită de ministrul italian al aviaţiei, mareşalul Italo Ballo. Apoi a mers la Roma, fiind invitată de către Papă. Şi-a cumpărat un avion pe care l-a botezat “Aurel Vlaicu, iar la 19 mai 1936 a reuşit în premieră mondială traversarea Mării Mediterane.
Anul 1942 o găseşte pe Smaranda încadrată în Escadrila Albă, alături de alte aviatoare de renume precum Nadia Russo, Virginica Diţescu, Eliza Vulcu şi Mariana Drăgescu. Românca spunea: "Viaţa mea nu înseamnă nimic dacă o ţin pentru mine. Viaţa mea o dăruiesc ţării, dar vreau să o dăruiesc frumoasă şi încărcată de glorie". Smaranda a slujit României pe front dând dovada de curaj şi dragoste de ţară. După terminarea războiului a început prigoana comunismului. Tot cei ce erau eroi ai neamului sau idoli ai românilor, atunci ca şi acum, trebuiau distruşi. Smaranda a început să fie hărţuită, vânată, mai ales că intrase în organizaţia "Sumanele negre", inamic declarat al sistemului comunist. In scurt timp s-a îmbolnăvit şi a murit (la 2 febr. 1948). Vorbele ei însă ne vor rămâne în memorie: "N-am bătut recordul nici pentru glorie, nici pentru premii. Puteam să realizez acelaşi record în Apus sau în America, unde o asemenea realizare constituia evenimentul zilei. Dar am preferat să realizez evenimentul aici pentru numele nostru românesc."
40) Un alt pilot celebru al românilor a fost Jean Calcianu, dobrogeanul care s-a dedicat dezvoltării tehnologice a maşinilor de curse. Născut în 1893, acesta a devenit celebru după ce a fost tehnician pentru Bugatti, companie care l-a lansat în lumea mare a raliurilor. Dubonnet i-a dăruit una dintre maşini, modelul 37. Reuşind să îmbunătăţească performanţele maşinii, Calcianu a realizat un record de viteză de 173,6km/h, ceea ce i-a atras atenţia lui Ettore Bugatti care l-a angajat ca preparator. După şase ani s-a întors în România cu trei bolizi Bugatti, câştigând cu unul dintre aceştia Marele Premiu al Poloniei de la Lvov. In 1934 a organizat "GP-ul Braşovului", prima competiţie de acest gen din România, iar în 1939 a câştigat la Belgrad cursa desfăşurată în încheierea ultimului GP desfăşurat înainte de cel de-al doilea război mondial.
41) La raliuri, Petre Cristea a dovedit ca este cel mai bun din toate timpurile. În 1936 a câştigat raliul de la Monte Carlo la bordul unui Ford. A fost prima victorie din istoria renumitului constructor american în această competiţie. Un an mai târziu, la bordul unui BMW 328, a participat la Marile Premii ale Portugaliei şi Austriei, câştigând la categoria "Sport", primul, respectiv al doilea loc. În 1939, la Nurburgring, a câştigat primul loc chiar sub ochii înmărmuriţi ai lui Adolf Hitler, stabilind un record de viteză, de 115 km/h, care a fost doborât abia în 1953. In 1939, în Franţa, a câştigat Marele Premiu de la La Turbie şi în Finlanda a obţinut locul secund. Cristea a trecut în veşnicie la 6 iunie 1995, când a părăsit aceasta lume, lăsând în urmă un palmares internaţional inegalabil.
***
Semnalăm şi existenţa unor personalităţi, adevăratele "vârfuri de talie universală" apărute dintre minorităţile din România, în toate domeniile (un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat "părintele navigaţiei spaţiale" şi, de asemenea, prof. lui Werner von Braun, şeful programului rachetelor americane "Saturn").
***
O altă idee propagată puternic în societatea românească de astăzi este că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi… o "ţară bolnavă", fără civilizaţie, fără personalităţi marcante.
Pentru a contracara astfel de teorii menite să-i ţină pe români "la locul lor" (depărtându-i, în acelaşi timp, de tradiţia şi sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc atotputernicia lumii, vom oferi şi o serie de realizări ale geniului românesc ale ultimilor ani:
1) Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, a realizat un CD-ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD-uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista…5.000 de ani!!! În nov. 1999 invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invenţiilor "Bruxelles Europa", iar autorul doreşte cu orice preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalităţile…
2) Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind "ca în salină sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…
3) Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli (afirmaţie făcută de George Astaloş, în ian. 2001)
4) România a câştigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107-75 cu SUA în finală).
5) Hackerii români sunt consideraţi printre cei mai buni (şi mai periculoşi) din lume. Conform declaraţiei lor, ei nu fură informaţii, ci doresc doar să îşi dovedească … valoarea. "Distracţia" celor "5 magnifici de la Răsărit" a obligat CIA să trimită o delegaţie la Bucureşti… Printre site-urile “sparte de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale etc…
6) La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s-a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s-a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru – invenţia "Biomer"; simplă coincidenţă de nume cu mine), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor.
7) Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. In plus, medicul român a primit şi medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi în conducerea acestei unităţi. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, şefa Clinicii de Neurologie din Cluj-Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral.
8 ) Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan şi director al institutului cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F. Kennedy, Charles de Gaulle, preşedinţii Suharto şi Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy etc.
9) La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii români au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa.
Participarea la olimpiade internaţionale de matematică şi fizică: 500 de elevi din 83 de ţări…
Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi Balcaniadă… Fireşte, el a fost "racolat" imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…
10) Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost nominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în colaborare cu NASA.
11) România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenţă: de exemplu, la "Microsoft", a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români…
12) Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan – New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienţii săi numărându-se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete video-lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi…
13) Nicolae Bălaşa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer…
14) Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a-şi realiza invenţia epocală: motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt "instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic". "S-ar închide toate centralele nucleare", spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci)a refuzat să-i breveteze invenţia pe baza schiţelor în lipsa unei machete funcţionale. Ministerul Cercetării şi Tehnologiei şi Petre Roman l-au tratat cu indiferenţă (1997), iar sponsorii nu s-au înghesuit (ca şi statul) să-i asigure cei 15.000 USD necesari pentru realizarea machetei…
15) Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit teleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme "Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit "performanţa" de a fi şomer în România…
16) Ioan Davidoni (52 de ani), un bănăţean sărac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să-şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică… de 4 ori greutatea sa în aur!). A fost apoi reangajat ca muncitor… "din milă"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici anti-stress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat-o inutil la OSIM, pentru că atât chinezii cât şi americanii i-au furat şi folosit invenţia cu un profit imens (de exemplu, în SUA s-au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari)… În acest timp, statul român ignoră în continuare o invenţie, într-adevăr de miliarde, ca atâtea alte invenţii româneşti "pierdute" în străinătate …
17) În 1991 Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenţia sa mai veche, neconcretizat nici până acum. Între timp însă, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului ing. rus Gagarin, cu aplicaţii militare malefice… Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite: turbină cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (invenţie vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii 90).
18) Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! "Cazul Ruşeţel", este elocvent pentru geniul românesc dar şi pentru "talentul" cu care ne risipim forţele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost brevetat abia în …ianuarie 2001. Până atunci, Securitatea l-a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenţia statului, iar în febr. 1990, precaut, el a refuzat angajarea pe post de consilier tehnic la Mercedes (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenţiei… Motorul său se bazează, ca principiu de funcţionare, pe "cazanul Traian Vuia", invenţie folosită încă la locomotivele Diesel electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelor din termocentrale şi chiar al centralelor termoelectrice. În lume mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. Motorul Ruşeţel foloseşte drept combustibil doar apa, şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşină. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 litri / 100 km consum de apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia de la aceea vreme, ing. Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980 a declarat, încântat. "Reuşita ar fi un miracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super-Nobel".
19) La Salonul de Inventică de la Geneva din 2005, România a luat mai mult de o treime din medalii.
20) De asemenea, în momentul de faţă o tânără pictoriţă română este considerată de către toată omenirea ca fiind al doilea Picasso.
21) Capul Christului din Rio de Janeiro a fost executat de către arhitectul român Leonida.
22) Şi ce-i mai şocant, imnul statului Israel, pe care toţi evreii îl ascultă cu mâna la inimă, este cântat pe muzica unui compozitor… român!- Compozitorul român Timotei Popovici a scris piesa "Luncile s-au deşteptat", ce a devenit ulterior imnul naţional al Israelului. Iar Alexandru Flechtenmacher (1823 – 1898), român de origine germană, compozitor, dirijor şi pedagog, fondatorul Conservatorului din Bucureşti, a scris muzica piesei "Hora unirii", piesă ce a devenit imnul naţional al Albaniei.
Ionut Moraru (martie 2006, mai 2006)