Doinafotografiaza citeste catalogul

Astazi data de 27 aprilie 2021:

Liliacul prezent!

Lalelele prezente!

Narcisa prezenta:

Primula prezenta!

Irisii prezenti!

 

Aniversare Cernobil

Eram in data de 26 aprilie 1986 sef de ferma stagiar la o ferma legumicola de 200 de hectare la Vedea judetul Giurgiu. Era un teren inconjurat de plopi care erau in buna parte situati intr-o vale deci aveam o expozitie deschisa propice luminii si caldurii care ajutau plantele deci sporeau productia. Apa potabila venea cu sacaua, era un om fara varsta care te ducea cu gandul la calugarii budisti sau luptatorii sumo eu nu l-am vazut decat pe capra cu haturile in mana, nemultumit de bietul calut care tragea cam doua butoaie unul cu apa altul de carne... Acolo l-am intalnit pe nea Onica omul care venise pe jos dupa ce scapase din campania in URSS, din Cehoslovacia „De ce tovarase inginer?!...” Nu din ura rusilor cum am crezut initial ci am aflat tarziu din carti, nu din propaganda de acum, deoarece armata rosie a rechizitionat toate trenurile disponibile pentru ca a fugit imediat sa apere tara de japonezi in rasaritul imensei lor tari, deci militarii lor nu au gustat bucuria victoriei in Europa. Nea Onica mi-a produs multa bucurie in suflet, era priceput si am primit de la el si altii multe sfaturi bune fiindca mai ales stagiar fiind fara oameni doar cu nasul sus nu prea rezolvai ce era de facut. Si era de munca zi lumina! Am vazut la el color finala de la Sevillia! Aveam un sediu de ferma amarat din lemn acoperit cu carton gudronat, cu o masa si un scaun, un dulap cu lacat pentru substantele de tratament in curs de aplicare. Intr-o zi a venit medicul veterinar de la IAS Vedea pe care nu il cunoscusem pana atunci. Aveam un radio Gloria dar atunci serile le ocupam cu traduceri din pliante de la firme cu imput-uri pentru agricultura de la TIBCO, aveam portie de text cam cum am aflat ca avea la scris, nu la tradus din limba engleza Jack London. De la medic am aflat ca se intamplase o catastrofa nucleara in RSS Ucraina si ca antidot trebuia sa luam cateva picaturi de solutie de iod. Nu mai aveam apa si pe un fund de sticla era ramas vin de la ziua unui muncitor permanent ce sta acolo de ceva timp. Am primit deci iodul precum credinciosii la impartasanie. Am aflat ca fusese o prioritate pentru statul roman sa primeasca iodul toti cetatenii. Acolo la capat de lume am fost in intarziere fata de ceilalti. Am analizat abia cand am primit diagnosticul de melanom malign si mi-am amintit ca fiind o primavara calduroasa dupa ce repartizam muncitorii sa execute lucrarile programate obisnuiam sa merg pe diagonala in culturi ca sa depistez focare si portiuni afectate de boli sau daunatori pentru a stabili tratamentele care se impuneau. Era minunat pentru ca toate plantele erau la maxim 30-40 cm. talie, aveam si de stabilit faza in care erau fasolea si mazarea verzi la formarea pastailor pentru a programa recoltarea la care daca nu erau vanturi sau ploi torentiale care puteau culca plantele, executam lucrarea mecanizat. In aceste momente cautam sa ma bronzez dezbracat pana la brau, in soarele bland primavaratic deci am fost exact ca soarecele in gheara pisicii adica a expunerii la radiatii daca or fi fost asa de puternice cum fatalistii de acum zic si mai ales daca ma aflam pe traseul norului sau ce era periculos atunci. Acuma iata ca din prostia marilor lumii sau rautatea lor avem ceva mai periculos. Asta e viata...  

Teme-te fara teama

Timeo Danaos et dona ferentes

(Teme-te de greci chiar și când îți aduc daruri)

sau cum e aia cu Calul troian

Au fost odata niste amarati care au aparat ce aveau cu eroism si pricepere ani buni pentru ei. Troia se numea locul lor cu bune si rele. Baietii rai cu zeii lor de rahat dar bine insurubati au vrut musai sa nu plece cu mainile goale dupa atata batalie. Atunci unul mai ascutit la glagorie devenit star si VIP multisecular i-a invatat sa faca un cal de lemn cu cateva capete mai inalt decat ecartamentul portii cetatii si orizontal si vertical. Psihologii, psihiatrii, neurologii, averologii, politologii demagogii etc. baietilor rai au jurat ca dupa atata praf de pe toba si troienii o sa vrea sa bage ceva in certate lasat de atacatori. Si vazand un cal frumos finisat, din lemn curat, oamenii au lucrat democratic: liberalii lor au zis ca musai sa il bage la fereala, chit ca darama ceva din zidurile din dreptul portii ca asa le-au spus prin mesagerii cu scrisori tatuate pe capatani si peste care era lasat parul sa creasca, stapanii lor ce ii aveau dincolo. Socialistii au zis ca mai bine lasa calu’ unde este sa stea o luna doua sa vada ce si cum ca aveau ei o banuiala ca nimeni nu face bine moca! Au castigat aia cu 7000% voturi asa de masluite ca troienii nu au mai vazut nimic decat calul bagat prin marea spartura in lumea lor minunata facuta de cei alesi de aia rai! Si asa dupa ce au adormit cu tot felul de selfie-uri si alte grupuri pozate cu drapele gaurite si sloganuri contra antinebagaciosilor s-au trezit cu taisuri la gat si in gat ale alora care au fost primiti de intracabalinatii care au facut si alte intrari fara paine si sare dar aducatoare de moarte, violuri si delicii de astea atat de mediatizate azi... Si uite asa s-a invatat ca mai bine repetent decat tocilar, mai bine criminal decat om cu frica DumneZeului tau, mai bine hot decat muncitor. Si aia rai au facut piese de teatru, filme articole in toata media milenara; iata ca e mai minunat sa adulezi o hotie criminala decat sa aperi valorile binelui si ale muncii cinstite. Asa sa le ajute Dumnezeu la ia care au umplut lumea de cai troiani troieni sau cum dracu de le mai zice! 

Copii cresc mari, jucariile raman

 

Faleza mea draga

 

Imagini PVG

Cand eram mic era o mare bucurie ca Duminica, in straie de oras chiar sarbatoresti sa se mearga pe faleza la Tulcea. Oamenii se salutau, se intalneau, discutau apoi se mergea intr-o vizita, la un restaurant sau pe o banca, se admira in familie minutea inserarii. Vara era minunat femeile purtau rochiile acelea din panza adevarata, cu imprimeuri deosebite. Am avut si eu un costum de buret, copie fidela la scara mica a celui al tatalui meu. Doamne ce placut era la plimbare! Am pictat cu drag faleza tulceana. Pisica aceea din poza e edificatoare pentru pandemie si pisiceasca viclenie, cred ca Tulcea avea nevoie de atatea, se putea renova cu gust totul dar vad si in Bucuresti ca e o foame de betoane din borduri strazi alei care ca si Videanismele cu granituri e tot ceva secant de tara. Nu matematic ci de la a seca. Nisipul acesta poate a fost calcat de atatea natii venite cu razboaie ucigatoare cu dorinte de stabilizare de atatea si atatea cum Fanus Neagu a stiut sa descrie. Eu am prins in ragazul acela dupa marea ucigareala niste oameni zambitori, dornici de viata si foarte uniti. Stateam cu ustensilele si pictam in acuarela. Sau ulei. Ce frumoasa era Tulcea mea curata, luminoasa si netensionata. Acum e schimbata imi place sa simt din grupul tulcenilor dezbaterile cetatii si a cetatenilor. Poate nu in multe locuri din tara cetatea, a fost bazata pe reguli precum la Atena, Roma, care ne-a gonit pe aici pre nemultumitul Ovidiu etc.

 

10 aprilie in Crangasi 2