Parca sunt in Gradina de vara din Tulcea nu departe de fosta mea casa in locul acela este Piata Noua. Aud plopii fosnind. Rolele fasaind, pacanind si pe ecran aparand bule de lumina. Curati si cu creierele intacte cinefili stau incordati pe scaune, nu misca la scenele de suspans ofteaza usurati cand eroii minunati scapa din situatiile create de rautatea umana, regala si imperiala... Ce curati erau acei oameni, ce trairi aveau. Un bust generos facea cat milioane de imagini varate obsedant peste tot, femeia era la rang de altar, nu ca azi cand femeia e peste tot unde inainte era numai locul barbatilor, ea fiind ce de fapt este, o bijuterie... Evident era saracie, nedreptate erau atatea dar tara asta era altfel. Eu am venit pe lume mai tarziu, dar am avut norocul sa prind acea lume cu masini putine, cu oameni care traiau cu adevarat viata, aveau ce face, nu plimbau caini pe strada, nu pierdeau mii de ore pe orice altceva decat ce e real, minunat. Filmele erau bijuterii pline de aurul varsat cu darnicie de oamenii cu har, regizori, actori etc. A fost odata...
Un
premiu Cannes, un premiu Berlin.
Fanfan,
un tânăr şi chipeş ţăran, dar cam leneş, se înrolează în armată, pentru a scăpa
de o căsătorie nedorită şi a îndeplini previziunile unei ţigănci, de fapt
frumoasa Adeline, fiica unui ofiţer, care îi ghiceşte că va fi încununat de
glorie şi se va căsători cu fiica regelui. El trece printr-o serie de aventuri
imprevizibile şi sfârşeşte în braţele frumoasei Adeline.
Filmul
care menţine un amuzant echilibru între atmosfera romanelor lui Alexandre
Dumas, filmele fraţilor Marx şi aerul romanelor medievale cavalereşti a
cunoscut unul din cele mai mari succese de public. Adevărat foc de artificii,
la care decolteul Ginei Lollobrigida şi farmecul lui Gerard Philipe contribuie
din plin, cu o strălucire care nu s-a stins până azi.
Sursa IMDB
Anul
lansării: 1952
Regizor:
Christian-Jaque
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu