Craciunul meu!

Tulcea noastra ne oferea, copii fiind daruri minunate de Craciun si anul nou: zapada, bujori in obrajorii care intrau la caldura dupa saniusurile si bulgarelile de pe strazile in panta cum era aceea care cobora de pe Plugarilor spre Miron Costin. Erau serbari cu poezii si brazi  frumos impodobiti cu cadouri neaduse de altii mari darnici de o clipita... ci de la scoala, rude sau parinti.... Era televizorul la care in noaptea de anul nou sau in reluare asteptam cu nerabdare sa vedem marii acori, alti mosi Gerila sau Craciun ca Amza Pellea, Toma Caragiu, atatia si atatia oameni de geniu care ne inveseleau sanatos nu cu vidurile de azi ale vedetelor de carton si zloata in care stau mii de oameni de la mici la mari ca sa vada concerte platite gras de primarii ca sa abureasca lumea... sa dispara farmecul casei sarace sau mai bogate in care familiile se reuneau decent, cu traditii de generatii, produse din porc, azi cu atatea restrictii si evident un lux... Curcani indopati cu mana noastra care parca aveau alt gust decat cel din market.. Bradul sau molidul cu mirosul lui pe care dupa ce isi indeplinea menirea in casa si se usca il faceam surcele care aromau focul din soba ca o ultima zvacnire a lui in viata noastra... Sfarul motanului care delicat se bucura de scurta prezenta in casa apropiendu-se de soba tatonand locurile fierbinti cu labutele delicate si mladiend trupul pe langa noi si lucrurile din camera cu brad luminos! Cartofii copti in spuza... Mirosul bunatatilor din bucatarie care se intindea in toata casa... Nu era atata vrajba, fals festivism, minciuna si incrancenare. De fapt mos Gerila sau Craciun pentru noi erau familia, scoala, medicii care ne aveau in grija dar mai ales cei din jurul nostru, colegi, prieteni, vecini cu care nu aveam nimic de impartit. Erau oameni care isi etalau cu demnitate persoana fara perfidia si fanfaronada de azi. Fiecare era intr-un loc al lui, profesia lui, fara aceasta permanenta piele de cameleon si lupta pentru a ajunge unde nu merta a multora de azi. Era parculetul din fata Bisericii Bulgaresti cu scene din povesti, cu chioscuri cu carti, dulciuri si lumini printre globuri. Era totul normal si material.... Imi e dor de acele sarbatori de Craciun imi e dor de oamenii intre care ma simteam in siguranta, apreciat nepacalit si iubit! Pacat ca azi din motive meschine exista oameni de nimic care batjocoresc Craciunul meu! Care l-au terfelit si patat cu nerusinare... Si il terfelesc festivist si astazi. Asa sa le ajute Dumnezeu. Doamne, Ocroteste-ne pe romani!