Am
vazut spectacolul pe pielea si banii nostri dat de alesi si apoi am plecat de
acasa. La intoarcere la ora aratata pe tehnicaraia autobuzului turcesc 641 era
trecuta ora 17.20 cand am patruns in zona podului, aglomeratie de masini ca la
balamuc (oare nu asta e tara asta). Se pare ca trebuie ingropata undeva pe sau
sub calea de trecere (peste imburuienata cale ferata pe care auzeam ca voia sa
o rada de pe fata pamantului un trecut parlamentar expert in transporturi…) o
Ana a lui Manole ca sa fie candva reparat. Ca de ingropat banii e logic... la
balamuc... Am vazut milimetru cu milimetru ce misca adica nu misca pe pod! La
18.15 am ajuns la prima statie dupa pod! Era in autobuz un cor de suparati ca
nu deschide soferul usile la mijlocul bulevardului dupa care venea statia, nu avansa
ca era nebunie intre masinile care nu mai stiau care cum sa scape din
incalceala… Bilant: Pe pod erau 6 insi imbracati in salopete rozalii :
unul vorbea la mobil, unul atingea delicat ecranul celui din dotare cu poze
care il emotionau dupa cum ii arata fata. Alti 3 pe bordura unei bretele se
gramadeau in jurul unuia care statea jos si tot pe scula proprie ii destindea
pe cei 3 cu ce avea in memoria sofisticata. Sub privirea zambitoare a unui
barosan cu geaca pe care scria Guard unul imbracat deja de strada ii arata
acestuia doua cangi facute artistic din fier betonul insirat pe locul unde ar
trebui sa fie linia tramvaiului acum inexistenta…Nonsalant le-a varat in
portbagajul autoturismului se vede proprietate personala!
Semne
bune mo(r)tiunea are... Sa vezi tata mii de kilometri de autostrada, ordine,
disciplina, fara traficanti si criminali, lapte&miere si bunataturi ca pe
vremuri... nefalsificate de capitalistii adevarati nu... Ce, nu credeti, vin
alegerile tata, o sa fie si-o sa fie ce mare minunatie, trai nineaca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu