Muzeul Jaquemart Andre

Londra 2019

Destepti inglesii astia, nu degeaba a zis unul de-al lor "A fi sau a nu fi, aceasta e intrebarea!"
Au autobuze etajate ca sa nu fie scandal :
SUS: Aia BREXIT
JOS: Aia ANTIBREXIT.

Sau vitavercea, important e ca sunt sandwich nu la gramada!
Turistii nu vad decat un autobuz ca ala al lui Mazare de pe la Constanta....

Imagine Proorocu Aurel George

Pa Olanda, Tarile de Jos din 2020

Biciclete, canale, lalele si... Ajax Arena!

Imagini: Proorocu Aurel George

Pe luna

Americanii, rusii, chinezii si de curand chiar indienii au ajuns, primii zic ca ar fi si calcat pe luna. Noi romanii suntem mai smecheri: avem atatea tradari, crime, tepe, prosteli, prostitutii, dinti inclestati, otrava in discursuri pana si la inceput de an scolar nu pe luna, zilnic chiar pe ora. Pe luna mor la noi datorita desfiintarii de spitale, a bolilor si traiului prost multi romani. Avem nevoie de atatea si scrasnitorii si vesnic nemultumitii politicieni luminati, neintinati, curatati pe la Nufaru-ri straine, antipenali si multe, multe altele vor sa dea din putinul ce mai ramane Romaniei chiar pentru ea totul pentru investitorii etern cerand facilitati si scutiri de de toate si pe toate mizeriile pamantului numai de ce este nevoie acuta in tara nu. Si pe de alta parte nici gura nu le tace nici iarba nu le place ca nu e de nici unele in tara... Asa sa sa va ajute Dumnezeu nemernicilor sa aveti parte de cate ceva asa ca sufletele si ura voastra macar o data pe luna !

La scoala iar

Am invatat cu Godin in clasa si nu am murit!

In clasa I si a IV a am fost primii elevi care am invatat in scoala noua moderna la acea vreme oriunde in lume si in Ioropa!

Am trecut 4 ani aproape zilnic pe langa bustul lui Spiru C. Haret cred ca dupa mintile murdare ale diriguitorilor acum nu mai ii este nici Romania RECUNOSCATOARE...

Incepe scoala. Era 15 septembrie cand incepea scoala pentru mine in Romania normala. Curtea scolii sau a liceului, varuit, curatit, cu geamuri curate unori vopsite cu holurile mirosind a vopsea abia intinsa pe braul galben sau albastriu, curtea deci in acea zi prindea viata. Eram cu totii in uniforma, uneori noua, la liceu cu sapca; fiecare invatator sau profesor aduna in juru-I pe cei din clasa ce o pastorea. Era plin de flori, dupa o adunare festiva scurta se intra in clase unde ne asteptau manuale, majoritatea noi, unele déjà folosite de altii mai mari ca noi. Era o bucurie, un suflet curat o dorinta de a incepe un an nou scolar. Nu erau toti nici atunci patrunsi de mare euforie cand dadeau cu ochii de profesorii care ii lasasera corijenti rareori repetenti. Acum bietii copii capii de atatea reforme si facaturi magice fac din ce in ce mai putina carte, istoria e pentru ei cu Andreea Esca, o biologie rasfoita de mine de fapt botanica este un lant de articole gasite si in presa dar fara esenta, fara un curs fluient al ideilor cat de cat necesare unor abc-uri stiintifice… Hai cu istoria falsificata si minciunita ai ce ai dar cu botanica... Profesorii acum acced la presedintie, la politichie, fonctii platite gras si numai de dragul pacii si bunastarii poporului, implicit a elevilor care in Romania normala erau ai lor nu au decat rar in discursuri otravite sau pentru a sedea in continuare acolo la Cotroceni  la Casa Poporului, Doamne Iarta-ma nu mai e, e a lor si nici cu o galeata de var nu o dau, macar in vacantele nesimtite... se prabuseste gardul dar ei au pungaseli, lupta cu vorbe pline cu otrava si alte preocupari care dupa mintea lor vanduta si bolnava trebe... Inauntru insa  e taaare bineee! Grija mare pentru cum arata gardul scoalei dar ce conteaza ca mintea copiilor e gheruita cu leopardu’. Asa sa ii ajute Dumnezeu pe cei care au adus aici scoala romaneasca, elevii care trebe sa se uceniceasca sa se lege nu de glie ci de interesele alora care trebe. O sa fie vreodata un VIP care sa duca odrasla la ucenicie cu contract pe 10 - 15 ani! Nu cred. Deja se plang jupanii de colo si colo ca nu mai au fraierii care erau scarbiti de tarisoara lor si cu milioanele s-au dus sa dea cei mai frumosi ani de viata si mare parte din acel castig fabulos pe taxe, impozite, chirii altora care au prosperat... Succes deplin acelora care trebuie sa mai fie cati or fi asemeni celor din perioada mea de scolar, elevi si dascali deopotriva... restul au ei grija de ei... dar Dumnezeu nu Doarme!!

Sitaru: Clasa noastra incalzita cu godin, la biserica cu ceas, intr-o zi de 2 decembrie, cand am primit cravata rosie de pionier!

Liceul Pedagogic din Tulcea

Cladirea noua in care am invatat din clasa a IV a pana in clasa a VIII a

Actori in
Niculaita Minciuna - Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti

Proorocu Angel Fotografia cu clasa la inceput de an scolar este iata de acum exact 50 de ani! Jumatate de secol! Oare noi eram!? Sa pastram o clipa de reculegere pentru cei mai putin norocosi ca noi sau poate invers ca au scapat de iadul climateric blamat de "miscari ecologiste" banofage, minciuna si hotia antipenalilor si a penalilor emanati "democratic", de ceea ce ajuns Romania noastra atunci atat de minunata!

prof. Sena Preda Îmi place ca n-ai uitat școala și anii frumoși de atunci.

Bucuresti 1928-29

 Fotografii trimise bunicii mele "Sotirescu Nastea" de varul ei Mihai Corcan
(la mijloc interbelic de perioada de pace!)

Bucuresti 1989

Fotografii de Prorocu Valentin George

Vremea si vremile

Cum e si cu vremea asta. Nici usturoi nu a mancat, nici gura nu ii miroase. Trebuia sa arunce talibanii ambasada noastra in aer ca sa ne racorim o tara! Azi dimineata a plouat minunat, racoros ca alta data, am scos la purtare pantalonii lungi, o geaca subtire e drept si pantofii!

Discutam alaltaieri la Dragasani cu cativa oameni ai locului care ajunsi la pensie au devenit ce au fost cand erau copii, vieri. Nu, Doamne fereste de aia cu pesta. Din cei care se ocupa de vie care are si ea stiinta, arta ei. Apreciam eu ca expert agricol la general ca ar mai tine 10 ani. « Da’ ea sareaca ar tine dar cine o mai tane-o ?! » Asa este, si via tanara are arta intretinerii ei cu incarcatura de muguri pe coarda, lucrarile in verde etc. dar taierile cu care se regenereaza cele batrane ca aceea de care discutam sunt musai ale unor oameni cu mare experienta dobandita cu anii. Iti e rusine sa si discuti, postumanismul a schimbat sensul la multe, la cuvantul coarda de exemplu.

Revenind la vreme acuma se vede din nefericire arta amestecata cu norocul pentru a face niscai productie dupa canicule asortate cu potop, bile sau bilute de gheata in plina vara... etc. Conteaza cand si cu cat si ce tratezi mana si alti clienti la dijmuiala mariei sale vita de vie.

Era si un banc de tren. Un Fat Frumos se duce sa isi salveze craiasa iubita si trece prin cam multe, cam cate statii are traseul trenului. Cand vezi ca se apropie sosirea la cap de linie spui ca a urcat flacaul in turnul ferecat, a omorat balaurii, zmeii si pre Muma Padurii si cu sabia insangerata a dat de domnita inimii lui. « Domnita esti vie !? » « Da cavalerul meu iubit ! » « Da, da’ atunci unde is strugurii ? »

Cam asa si cu noi, aburiti de aiureala din jur de oamenii mai ales ai de sus cocotati la butoane, fara de nici unele, ne uitam cum nu mai exita nimic pentru ca oamenii de nimic fara Dumnezeu si pregatire transforma totul in nimic. Da e adevarat sclipici si bogatie este, virtual estem. Bani se fac din multe dar nu ca inainte. Inainte de 1989 imi cumparasem niste pantofi de iarna, o talpa tapana, cusatura ca lumea. In Piata Muncii din Bucuresti ramasese o dugheana coscovita de anii grei si coplesita de nebunia din jur ca se construia in draci in juru-i. Era un batranel coscovit ca dugheana aplecat pe munca lui cu mintea si prvirea ascutite ca acul si sula din dotare. (Iar postumanismul a facut sa rosesti cand pomenesti de acea scula nelipsita cizmarilor adevarati). I-am aratat talpile desprinse ca niste guri cascate dupa cateva purtari. S-a scarpinat la cap, s-a reasezat pe scaunel si mi-a zis. "Pa vremea mea pantofi ca astia erau pantofi de mort. Erau ieftini luciosi si noi, ii puneai la ala dusu ca nu trebuia sa fie rezistenti ca ala nu mai mergea nicaierea!"

Parca asa e acuma avem de toate de mort, sclivisite, lucioase scumpatati dar cu mersul in timp nu prea le au… sau daca le mai au gura lumii sloboda te obliga sa arunci ce ai sa iei altceva la moda, trendy... Pacat ca am ajuns aici, intr-o lume devenita iad, cu marii bastani cu cenusa pe capatani si pumni in piept ce masuri iau ei ca sa nu mai distruga natura dar o distrug mai abitir. Asta e, toata lumea alearga de colo colo, doar la casa lui nu prea mai sta nimeni. Copii nu mai invata sa devina ce trebe. Fac ce le trebe la aia cu butoanele: sa consume si sa nu le pese de ce e in jur. Asta e, o sa vina o data un fat frumos si o sa gasesca o lume fosta frumoasa ca o craiasa. « Planeta esti vie? Da’ unde ti-s strugurii… »