La Putna

Am fost la Putna, am avut ocazia sa fiu calauzit prin incinta de un tanar monah abia venit de la Muntele Athos, eram fermecat de aerul, spatiul construit bine gospodarit avand ca fundal constructiile marete ale naturii...

La iesire am cumparat o carte care incepe cu o constatare a autorului prelat. E un obicei sa spui cand esti intrebat ce faci: Plec la Bucuresti si joi sunt inapoi. Ei bine autorul face o completare, cu ajutorul lui Dumnezeu ma intorc joi. Mai ales azi in turbarea asta fara Dumnezeu aceasta flendureala de colo colo are si mai mult aportul destinului, a cum vreti sa ii spuneti daca te intorci sau nu. In vastul spatiu dedicat cartii biericesti si suvenirurilor era un om modest, care dadea o mana de ajutor celui care vindea acolo. Auzind vorba care o ascultam la radio la mari sarbatori, plina de esenta si farmecul celui cu har in cele sfinte am recunoscut pe staretul manastirii. Am discutat o vreme, mi-a patruns in suflet cu lucruri deosebite despre ce a fost, este si va fi poate locul de dansul pastorit cu modestie si mult suflet... O minunata amintire de acolo unde adevaratii romani, crema intelectualitatii de alta data au omagiat cu suflete curate si drag de tara osteanul, strategul, omul Stefan zis cel Mare. Cred ca maine ar trebui sa roseasca pramatiile care fac din orice moment inaltator candva prilej de harta si imbogatire. Cei ajunsi acolo sa se roage ca Domnul, Cel de Sus si Domnitorul sa ne aprere de raul din noi, din nemernicii care au facut tara o gramada de fiare vechi si constructii prabusite de viituri si inundatii. Asa sa ne ajute Dumnezeu, dupa sufletul si lucrarea fiecaruia!