Am
ajuns cu bine in gara din Viena de unde pleaca trenurile spre lumea fostelor
teritorii imperiale. Ne-am asezat pe o banca pregatind documentele la vedere si
numarand ca tot romanul bagajele. Am fost uimit de multitudinea de salvari,
masini de politie si alte de alde astea de interventie. Erau cativa calatori
foarte putini pe peron la linia de unde plecam noi. Deodata o grupa mare de
angajati ai diferitelor institutii ale lor, majoritatea cu veste de protectie
conduceau o mana de oameni smezi la fata, trasi si ingrijorati. Unul s-a oprit
la stalpul din dreptul nostru si a scos o carpa care invelea cateva cutite de
inox. Le-a lasat la baza stalpului. O batranica numai muschi si riduri sta pe o banca, a scos iute mobilul si a vorbit rastit cu cineva. Patru insi cu
veste si cu niste sorturi de ucenici de pravalie au aparut imediat. Au schitat
o privire respectoasa spre batrana care din ochi le-a aratat carpa care invelea
cutitele. Unul le-a luat cu maini de pianist, a scos o punga de plastic si
schitand o privire respectoasa batranei a zbughit-o spre gara. Pana a tras
trenul la peron au mai trecut cateva alaiuri cu oficiali si cativa bruni de
diferite varste trasi la chip si ingrijorati. Era un mars fortat deplasarea
lor.
Am
plecat, trenul era era aproape gol, un individ trecut se vedea dupa fizic si
figura prin multe cu un junior in ale relelor au vrut sa stea la vagon de
dormit. A fost refuzat dar o data intrati in Romania au urcat niste politisti
care au somat pe cineva la cateva cusete de noi si dupa ce indivizii s-au
imbracat cu scandal i-au saltat din tren. Abia imi gasisem loc pe patul de sus
si in gara Budapesta sotia mea imi spune ca erau sute de oameni intinsi pe
peroane, copii chuiau copilareste unii mai mici plangeau si mjoritatea adultilor
erau agresivi. Ajuns acasa am inteles ca gara budapestana s-a inchis. Mintea
mea destul de imaginativa a avut in loc de vis filmul a ceea ce stia si vazuse
desenat despre Sfantul Stefan si fara mobil sau alta scornitura gandeam la ce
inseamna lapidarea. Lemnul initial in gara budapestana era cela dus de plute in
aval pe Siret, acum poate e beton ca material pentru traverse dar cate tone de
piatra de dimensiuni medii sunt la sine, pe trasament!! deci daca lumea aceea
iritata avea ceva nemultumiri mai cu ura cam ce ne putea astepta? Ramane pentru
mine un cosmar acea calatorie in vagonul din imagine. Ramane intrebarea de ce atata
amar de ani aia bunii de acuma i-au intaratat pe amaratii din atatea colturi
ale lumii si azi trebuie sa fie gazdoaie la cei pe care ei i-au adus la starea
de disperare care ii face sa fuga din infernul creat de acesti farisei care fac
afaceri grase din masa asta imensa de disperati. De ce trebuie noi sa platim
toate mizeriile altora de ce e lumea asa de nedrept si intortocheat gestionata
de emanati, democrati, politicieni verosi si lichele profitoare… De ce !?
