Lumea martirilor

Martirii de la Niculitel

Sunt cateva evenimente din anii acestia de jaf si instrainare care mi-au dat de gandit: Bartolomeu Anania un ierarh al biericii romane a povestit cum daca in anii 50 era cu lanturi puscarias la Gherla, ajuns demnitar a facut o vizita la aceeasi puscarie cu toate straiele stralucitoare de inalt prelat.

Ramane unul din aceia care a pastrat decenta legat de viata sa dar a fost un om de spirit minunat.

Eram prin anii 70 la Niculitel si am vazut cu ochii mei o constructie de o forma interesanta, imprejmuita de gard din plasa deasa in care cotcodaceau gaini. Am auzit de atunci de ploaia dobrogeana care a spalat loess-ul i a scos vestigiul descris mai jos. Poate mucenicii au dat tatalui meu si celor implicati ideea de a face din meleagurile sfinte o minunata podgorie izvor de prosperitate pe atunci folosind si stabilind solul usor erodanil din zona.

Aceasta minune am vazut-o eu. Din cuibar mica si cocheta constructie martirica a ajuns acolo unde ii e locul: un monument, un loc de cult, o marturie a faptului ca Dobrogea a fost si ar trebui sa fie un loc binecuvantat de soarta si de patronii spirituali ai celor peste 22 de etnii care traiesc in demnitate, pace si intelegere de ceva vreme fara amestecul degradant al politicului mizerabil de azi. Doamne fereste! Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Sfinţii Mucenici Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos de la Niculiţel (4 iunie)

În septembrie 1971, o descoperire arheologică de mare însemnătate, a pus şi mai mult în lumină vechimea şi importanţa creştinismului daco-roman. Este vorba de bazilica paleo-creştină descoperită în comuna Niculiţel din judeţul Tulcea, la 10 km de vechea cetate romană Noviodunum (Isaccea de astăzi). Valoarea acestei bazilici stă în cripta sa cu moaşte de martiri (martirion) în formă pătrată, construită din cărămidă cu mortar aşezată sub altar. Pe peretele din stânga intrării a fost zgâriată în mortarul crud o inscripţie în greceşte: „Martirii lui Hristos”, iar pe peretele din dreapta apare din nou cuvântul „martiri”, precum şi numele lor: Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos. În anii următori, continuându-se cercetările arheologice, sub nivelul acestei cripte s-au descoperit şi rămăşiţe din trupurile altor martiri, ale căror nume nu se cunosc. Pe o lespede de calcar se află o inscripţie cu următorul cuprins: „Aici şi acolo (se află) sângele martirilor”. Nu se ştie cu precizie perioada în care aceşti martiri şi-au dat viaţa mărturisind credinţa creştină cu preţul vieţii lor. Plecând de la datele cuprinse în martirologiile vremii, se presupune că în prima parte a secolului al IV-lea.

Bazilica de la Niculiţel prezintă o mare însemnătate pentru istoria creştinismului românesc, pentru că aici s-au păstrat singurele moaşte de martiri din perioada paleocreştină, descoperite pe teritoriul României. Moaştele lor au fost aşezate spre cinstire la Mănăstirea Cocoş (judeţul Tulcea). Mici părticele din sfintele lor moaşte se găsesc şi la Catedrala Episcopală din Slobozia (judeţul Ialomiţa)” Sursa internet:

oradereligie.wordpress.com/tag/sf-mucenici