Ultima poarta pentru tulceni. Pe aici au trecut pe ultimul drum toti cei care erau in viata in casa demolata acum cand eu m-am nascut. Langa mormatul parintilor mei este o cruce a fostei chiriase Filipescu Claudia, sotul ei murise demult dar fotografia aleasa de ea si pusa pe cruce e asa de bine intretinuta incat este o marturie, o relicva perfect conservata in timp despre ceea ce au fost. Parca dragostea lor traieste prin ea. Bau imi spunea, si asa i-a ramas porecla, de la ea stiu multe basme, a vrut sa ma invete limba rusa dar nu s-a lipit de mine si in Altai am regretat enorm. Langa mormantul bunicilor am gasit o brosurica despre taina spovedaniei si ce trebuie sa faci pentru a trai crestineste. Daca am fi facut toti ce cere credinta ortodoxa am fi departe dar tot religia spune ca e si unul cu coada, copite si coarne... Bunica mea, Dumnezeu sa o odihneasca in pace m-a introdus in lumea aceasta a celor care respecta stramosii, care respecta credinta inaintasilor si Biserica, si sunt tare recunoscator pentru aceasta intreprindere a ei care iata imi da marea multumire ca nu sunt rupt de partea spirituala, Dumnezeiasca a vietii...
.
Gand
pentru cei ai caror urmasi suntem: Vesnica pomenire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu